81.04 - MAGNEZIU ŞI ARTICOLE DIN MAGNEZIU, INCLUSIV DEŞEURI ŞI RESTURI (+).

 

  - Magneziu sub formă brută:

8104.11 - - Conţinând minimum 99,8 %, magneziu, în greutate

8104.19 - - Altele

8104.20 - Deşeuri şi resturi

8104.30 - Şpan şi granule, calibrate; pulberi

8104.90 – Altele

 

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

 

 

      Metalurgia magneziului utilizează diverşi compuşi naturali care,  aproape în totalitate, sunt clasificaţi nu în Capitolul 26, ci în Capitolele 25 şi 31, cum sunt dolomitul (poziţia 25.18), magnezitul (sau giobertitul) (poziţia 25.19) şi carnalitul (poziţia 31.04). Acest metal se extrage, de asemenea, din apa de mare sau din apa lacurilor sărate (poziţia 25.01), precum şi din leşii care conţin clorură de magneziu.

      Prima fază de fabricare a magneziului este obţinerea clorurii sau a oxidului de magneziu. Aceasta se realizează prin diferite metode, în funcţie de compusul de pornire. În ceea ce priveşte metalurgia propriu-zisă a magneziului, ea se bazează, în mod obişnuit, pe unul dintre cele două tipuri de reacţie:

A)     Electroliza clorurii de magneziu topite. Clorura de magneziu este supusă electrolizei, după adăugarea fondanţilor (cloruri de metale alcaline şi fluoruri, în special), într-o cuvă închisă, din cărămizi refractare, având unul sau mai mulţi anozi din carbon şi catozi de fier. Metalul se adună la suprafaţa băii, iar clorul este eliminat la anod.

B)      Reducerea magneziei. Reducerea termică a magneziei se face, de obicei, cu cărbune, cu siliciu (sub formă de ferosiliciu sau de carbură de siliciu), cu carbură de calciu şi cu aluminiu. Această reducere făcându-se la temperatură ridicată, se produce o sublimare a metalului, care se depune pe pereţii reci ai aparatului de fabricare.

      Metalul obţinut prin electroliză este mai puţin pur decât cel provenit din reducerea magneziei. Acesta din urmă este, cel mai adesea, utilizat ca atare, după retopire şi aglomerare. Primul este, în general, rafinat înainte de a fi turnat în formă de lingouri.

 

 *

*        *

 

      Magneziul este un metal de culoare alb-argintie, amintind de cea a aluminiului. Este mai uşor decât aluminiul. În urma polizării, capătă un luciu foarte viu, dar care dispare destul de repede la aer, în urma formării unui strat de oxid, care îl protejează împotriva atacului în profunzime. Sub formă de sârmă, de panglici, de folii subţiri sau de pulbere, arde în aer cu o lumină strălucitoare; manipularea lui, în stare de pulbere, este delicată, din cauza riscurilor de aprindere în contact cu aerul.

*

*        *

 

    Magneziul pur este utilizat, mai ales, la prepararea numeroşilor compuşi chimici, ca dezoxidant şi desulfurant în anumite operaţii metalurgice (de exemplu topitorie de fier, de cupru, de nichel sau de aliaje ale acestor metale) şi în pirotehnie.

      Aliat cu alte elemente, care îi conferă proprietăţi mecanice speciale, pe care nu le are în stare pură, el poate fi forjat, laminat, extrudat la presă, turnat şi se pretează, în consecinţă, ca metal uşor, la numeroase aplicaţii industriale.

*

*        *

     Principalele aliaje de magneziu cuprinse aici în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, sunt:

1)     Aliajele magneziu-aluminiu şi aliajele magneziu-aluminiu-zinc, cu eventual adaos de mangan, toate având un conţinut ridicat de magneziu, de tipul metal-electron sau metal dow.

2)     Aliajele magneziu-zirconiu, deseori cu adaos de zinc.

3)     Aliajele magneziu-mangan şi aliajele magneziu-ceriu.

      Având în vedere proprietăţile lor particulare (greutatea mică, rezistenţa la uzură şi la coroziune etc.), aliajele de magneziu se utilizează la fabricarea carterelor de motoare, a roţilor, a carburatoarelor, a suporţilor de magnetouri, a rezervoarelor de benzină sau de ulei etc., sunt utilizate în aeronautică şi în industria constructoare de automobile şi, în afară de acestea, sunt utilizate la construcţia clădirilor metalice, a pieselor, a organelor sau a accesoriilor de maşini şi, în particular, a maşinilor textile (fusuri pentru maşini de filat, mosoare, vârtelniţe etc.), a maşinilor-unelte, a maşinilor de scris, a materialului de fotogravură (plăci de clişee), a maşinilor de cusut, a maşinilor de retezat cu lanţ, a maşinilor de tuns gazonul, a scărilor sau a utilajului de întreţinere.

*

*         *

    Articolele din magneziu sunt, frecvent, supuse unor prelucrări diverse în vederea ameliorării proprietăţilor şi aspectului metalului. Aceste prelucrări, care nu afectează clasificarea acestor articole la această poziţie, sunt, în general, cele descrise în Consideraţiile generale ale Capitolului 72.

 

     La această poziţie se clasifică:

1)     Magneziul sub formă brută, în lingouri, turte, ţagle, plăci sau cuburi, destinate a fi transformate, ulterior, prin laminare, prin etirare, prin trefilare, prin extrudare la presă, prin forjare, prin retopire etc..

2)     Deşeurile şi resturile din magneziu. Dispoziţiile Notei explicative de la poziţia 72.04, referitoare la aceleaşi produse din metale feroase, sunt aplicabile, mutatis mutandis, deşeurilor şi resturilor din magneziu.

          La această grupă sunt clasificate deşeurile şi resturile de la strunjirea magneziului, care nu sunt calibrate, adică nu sunt triate sau sortate după dimensiuni. Pentru deşeurile calibrate, a se vedea grupa 3) de mai jos.

3)     Barele, tijele, profilele, tablele, foliile, benzile, sârma, tuburile, ţevile, profilele tubulare, pulberile şi paietele; şpanul şi granulele, calibrate.

                 Această grupă se referă la următoarele forme comerciale ale magneziului:

a)     Produsele de laminare, de etirare, de trefilare, de extrudare la presă, de forjare etc., corespunzând articolelor similare din alte metale comune (vezi Notele explicative corespunzătoare).

        Aceste produse (bare, tije, profile, table, tuburi, ţevi, profile tubulare etc.) îşi găsesc numeroase aplicaţii, acolo unde greutatea mică a produsului şi, în acelaşi timp, rezistenţa acestuia sunt importante (vezi cele de mai sus).

b)    Spanul şi granulele rezulultate, calibrate, precum şi pulberile şi paietele de toate felurile. Aceste materiale sunt folosite, în special, în pirotehnică (fabricarea artificiilor, a materialului de semnalizare etc.) sau ca agenţi reducători în metalurgie. În acest scop, şpanul şi granulele calibrate se obţin din benzi sau din panglici subţiri, prin decupare sau prin alte procedee.

4)  Alte articole.

  Grupa cuprinde toate produsele din magneziu, necuprinse fie în grupele precedente, fie în Nota 1 a Secţiunii XV, fie în Capitolele 82 sau 83, fie, chiar, în alte părţi ale Nomenclaturii.

   Din cauză că magneziul este utilizat, în special, la fabricarea pieselor mecanice (vezi cele de mai sus), majoritatea articolelor sunt clasificate în alte Capitole şi, în special, în Secţiunile XVI şi XVII.

     Sunt clasificate aici:

a)     Construcţiile, părţile de construcţii şi elementele pregătite pentru construcţii.

b)    Rezervoarele, cuvele şi recipientele similare, fără dispozitive mecanice sau termice, precum şi butoaiele, canistrele şi bidoanele.

c)     Pânzele metalice.

d)    Şuruburile, buloanele, piuliţele etc.

 

Sunt excluse de la această poziţie cenuşile şi celelalte reziduuri de la fabricarea magneziului (poziţia  26.20).

 

ș

ș        ș

Note explicative de subpoziţii.

Subpoziţiile 8104.11 şi 8104.19

    La aceste subpoziţii sunt clasificate, de asemenea, lingourile şi formele brute similare, turnate pornind de la deşeuri şi de la resturi de magneziu retopite.

 

SUS