NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Titanul este extras, prin reducere, din minereurile sale oxidate (rutil, broochit etc.) şi din ilmenit (titanat de fier). Anumite procedee conduc la producerea ferotitanului (Capitolul 72) sau a carburii de titan (vezi mai jos). Metalul se mai poate obţine fie sub formă compactă (el este, în acest caz, strălucitor şi de culoare albă), fie sub formă de pulbere (de o culoare gri-întunecat) care poate fi sinterizată, la fel ca tungstenul.

Titanul este un metal dur şi, când este impur, casant la cald. Rezistă la coroziune faţă de mulţi agenţi chimici.

Serveşte la prepararea feroaliajelor de la Capitolul 72 (ferotitan şi fero-siliciu-titan), utilizate ca dezoxidante şi dezazotante în metalurgia oţelului, precum şi la prepararea oţelurilor aliate şi ca element de adaos, în cantităţi mici, la fabricarea anumitor aliaje de nichel, de aluminiu sau de cupru.

Titanul este utilizat, în principal, în industria aeronautică, în construcţia navală, în construcţia cuvelor, a agitatoarelor, a schimbătoarelor de căldură, a valvelor şi a pompelor, de exemplu, în industria chimică, la desalinizarea apei de mare şi la construcţia centralelor nucleare.

La această poziţie se clasifică titanul sub toate formele sale: în special sub formă bureţi, de lingouri, de pulberi, de anozi, de bare şi tije, de table, de deşeuri sau de resturi şi de articole, cu excepţia, totuşi, a articolelor clasificate în alte Capitole ale Nomenclaturii (Secţiunile XVI sau XVII, în general), cum sunt rotoarele de elicoptere, paletele elicelor, pompele sau valvele.

Carbura de titan este exclusă de la această poziţie şi urmează acelaşi regim ca şi carbura de tungsten (vezi Nota explicativă a poziţiei 81.01).

SUS