81.10
- ANTIMONIU (STIBIU) ŞI ARTICOLE DIN ANTIMONIU,
INCLUSIV DEŞEURI ŞI RESTURI.
8110.20 -
Antimoniu (stibiu) sub formă brută; pulberi
8110.30 - Deşeuri şi resturi
8110.90 -
Altele
NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL
ARMONIZAT
Principalul minereu de antimoniu este stibinul sau antimonitul (sulfura de antimoniu), din
care este extras, în mod obişnuit, prin următoarea metodă:
1) Îmbogăţirea
minereului, vizând obţinerea „antimoniului crud” care este de fapt
sulfură de antimoniu clasificată la poziţia 26.17.
2) Tratamentul acestuia
din urmă prin diverse procedee, obţinând antimoniul impur, numit
impropriu aliaj de antimoniu sau regulus.
3) Rafinarea acestui regulus
prin topiri succesive.
Antimoniul este un metal alb-argintiu,
uşor albăstrui, foarte casant şi care se transformă
uşor în pulbere.
În mecanică el nu este utilizat, aproape
niciodată, singur. Dar, aliat cu alte metale, în special cu plumbul
şi staniul, cărora el le dă duritate, îşi găseşte
utilizări în prepararea aliajelor pentru caracterele de imprimerie, pentru
aliaje antifricţiune sau veselă de masă (metal Britannia) (vezi
Consideraţiile generale ale Capitolelor
78 şi 80, de care
aparţin, în general, aceste aliaje, din cauza predominanţei, în
greutate, a plumbului şi a staniului).