81.12 -   BERILIU, CROM, GERMANIU, VANADIU, GALIU, HAFNIU (CELŢIU), INDIU, NIOBIU (COLUMBIU), RENIU ŞI TALIU, PRECUM ŞI ARTICOLE DIN ACESTE METALE, INCLUSIV DEŞEURI ŞI RESTURI.

 

 

 - Beriliu:

8112.12 - - Sub formă brută; pulberi

8112.13 - - Deşeuri şi resturi

8112.19 - - Altele

              - Crom:

8112.21 - - Sub formă brută; pulberi

8112.22 - - Deşeuri şi resturi

8112.29 - - Altele

8112.30 - Germaniu

8112.40 -  Vanadiu

                             - Taliu:

8112.51 - - Sub formă brută; pulberi

8112.52 - - Deşeuri şi resturi

8112.59 - - Altele

 - Altele:

8112.92 - - Sub formă brută; deşeuri şi resturi; pulberi

8112.99 - - Altele

 

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

 

A.- BERILIU

 

      Metalurgia beriliului utilizează, aproape exclusiv, berilul, care este silicat dublu de beriliu şi de aluminiu, care, cu excepţia cazului când reprezintă pietre preţioase (de exemplu smarald obişnuit) (Capitolul 71), se clasifică la poziţia  26.17.

      Industria aplică, în prezent, următoarele două metode de obţinere a acestui metal:

1)     Prepararea prin electroliză. Se electrolizează, la temperatură ridicată, o baie formată din oxifluorură de beriliu (fabricată pornind de la minereu) şi din alte fluoruri (de bariu, de sodiu etc.). Un creuzet din grafit serveşte drept anod; metalul este adunat pe un catod central din fier, răcit cu apă.

2)     Prepararea prin reducere. Reacţia esenţială este reducerea cu magneziu a fluorurii de beriliu.

 

*

*        *

     Beriliul este un metal de culoare gri-oţel, foarte uşor, foarte dur, foarte casant, care nu se laminează şi nu se trage decât în anumite condiţii, foarte speciale.

*

*         *

    În stare pură, beriliul îşi găseşte puţine aplicaţii. Totuşi, el este utilizat, datorită permeabilităţii lui ridicate faţă de razele X, pentru fabricarea ferestrelor tuburilor protectoare, în radiologie. Se mai utilizează şi ca element component al reactoarelor nucleare, în industria aeronautică, spaţială şi de armament, pentru fabricarea dispozitivelor utilizate în ciclotroane, a electrozilor pentru tuburile cu neon, precum şi ca dezoxidant în anumite operaţii metalurgice.

      Dimpotrivă, el intră în prepararea a numeroase aliaje, în special cu oţelul (oţeluri pentru arcuri etc.), cu cuprul (aliaj impropriu denumit bronz de beriliu, utilizat pentru fabricarea arcurilor, a pieselor de ceasornicărie, a sculelor etc.) şi cu nichelul. Dar, din cauza procentajului mic de beriliu conţinut în aceste aliaje, acestea sunt clasificate la Capitolele 72, 74 sau 75.

      La această poziţie este clasificat beriliul sub toate formele lui: metal sub formă brută (mase, granule, pelete, cuburi etc.), semifabricate (bare, tije, sârmă, folii etc.) şi produse. Acestea din urmă sunt, totuşi, clasificate aici, numai dacă nu sunt transformate în piese sau organe de maşini sau de aparate, caz în care se clasifică la alte Capitole şi, în special, la Capitolele 85 şi 90.

 

B.- CROM

 

      Minereul de crom utilizat, aproape exclusiv, pentru extragerea cromului, este cromitul (sau fier cromat), care este oxid de crom şi de fier. El este, mai întâi, convertit în sescvioxid, care este după aceea redus la crom-metal.

      Nepolizat, cromul este un metal gri-oţel, dar polizat devine alb şi strălucitor. Este foarte dur, puţin maleabil, puţin ductil şi nu se oxidează la aer.

    În stare pură, cromul constituie, în numeroase tehnologii, metalul de acoperire (cromare electrolitică) a pieselor din alte metale. Principala lui aplicaţie (în general, sub formă de feroaliaj de la Capitolul 72) se referă la prepararea oţelurilor aliate. El intră, de asemenea, în fabricarea aliajelor inoxidabile, de exemplu împreună cu nichelul (nicrom) sau cu cobaltul; dar, în aceste aliaje, proporţia de crom este de aşa natură, încât majoritatea lor se clasifică la alte Capitole, în conformitate cu dispoziţiile Notei 5 a Secţiunii XV.

      Anumite alte aliaje pe bază de crom sunt utilizate la motoarele cu reacţie sau în anumite tuburi pentru elemente termice.

 

C.- GERMANIU

 

     Germaniul este extras, pe cale industrială, din germanit (germano-sulfură de cupru), din anumite reziduuri din metalurgia zincului sau din praful coşurilor de fum al uzinelor de gaze.

      Este un metal gri-alb, posedând anumite proprietăţi fizice şi chimice care îl fac util la fabricarea componentelor electronice (de exemplu diode, tranzistoare, valve). Este utilizat, de asemenea, ca element de aliere cu staniul, cu aluminul sau cu aurul.

 

D.- VANADIU

      Vanadiul este extras, în general, din minereurile sale, patronitul şi carnotitul, de cele mai multe ori prin reducerea oxidului. Se poate obţine, de asemenea, ca subprodus al prelucrării minereurilor radifere, uranifere sau feroase. Vanadiul poate fi obţinut fie sub formă de ferovanadiu (Capitolul 72) sau ca aliaj de bază din cupru cu vanadiu (Capitolul 74), fie sub formă de metal. El practic nu este folosit în stare pură. Este utilizat, sub formă de feroaliaje din Capitolul 72, la prepararea oţelurilor aliate; el intră, de asemenea, ca element de adaos, în anumite aliaje de cupru sau de aluminiu.

 

 

E.- GALIU

 

     Galiul este obţinut prin procedee destul de complexe, ca subprodus al metalurgiei aluminiului, a zincului, a cuprului sau a germaniului, precum şi din depunerile pe coşurilor de fum al uzinelor de gaze.

      Este un metal gri-alb, moale, al cărui punct de topire este de cca. 30oC şi al cărui punct de fierbere este foarte ridicat, ceea ce permite utilizarea lui ca înlocuitor al mercurului în anumite aplicaţii şi, în special, la prepararea amalgamului dentar, la fabricarea oglinzilor speciale, a lămpilor cu vapori gazoşi şi a termometrelor pentru temperaturi înalte.

 

F.- HAFNIU (CELŢIU)

 

    Hafniul este extras din aceleaşi minereuri ca zirconiul (zircon etc.) şi proprietăţile acestor două metale sunt foarte apropiate.

      Din cauza puterii sale ridicate de absorbţie a neutronilor lenţi, este utilizat, în special, la fabricarea barelor mobile de reglare şi de control pentru reactoarele nucleare.

 

G.- INDIU

 

    Indiul se obţine, pe cale industrială, tratând anumite reziduuri obţinute în metalurgia zincului.

    Indiul este un metal moale, de culoarea argintului, inalterabil la aer şi la apă.

 El îşi găseşte utilizări, în stare pură sau aliat cu alte metale şi, în special, cu zincul (acoperiri protectoare împotriva coroziunii), cu bismutul, cu plumbul şi cu staniul (mulaje chirurgicale), cu cuprul şi cu plumbul (cuzineţi de motoare cu combustie internă), cu aurul (aliaje dentare, giuvaergerie) etc.

 

 

H.- NIOBIU (COLUMBIU)

 

      Niobiul se extrage, prin electroliză sau prin alte procedee complexe, din niobit (colombit) şi din tantalit, aceste minereuri fiind, în prealabil, transformate în fluorură dublă de columbiu şi de potasiu.

      Este un metal de culoare gri-argintie, care posedă proprietatea de a absorbi uşor gazele, ceea ce îl face utilizabil în compoziţiile absorbante (getteri) pentru tuburi electronice.

      Se utilizează, de asemenea, la prepararea oţelurilor aliate ( sub formă de feroniobiu) de la Capitolul 72, sau a altor aliaje.

 

IJ.- RENIU

 

      Reniul se obţine, de obicei, ca subprodus al metalurgiei molibdenului şi a cuprului.

      Reniul este un metal puţin utilizat, dar i se întrevăd posibilităţi destul de importante, mai ales pentru acoperirea cuprului şi a aliajelor acestuia, sau drept catalizator.

 

 

K.- TALIU

 

      Taliul se obţine, la scară industrială, pornind de la reziduuri (prafuri etc.) provenind de la prăjirea piritelor şi a altor minereuri.

      Taliul este un metal alb-cenuşiu, moale, amintind de plumb. Intră, ca element de adaos, în numeroase aliaje de plumb, conferindu-le acestora, după caz, un punct de topire mai ridicat, o rezistenţă mai ridicată la coroziune sau la deformare. Aliat cu argintul, el previne înnegrirea la aer a acestuia.

SUS