81.12 - BERILIU, CROM, GERMANIU,
VANADIU, GALIU, HAFNIU (CELŢIU), INDIU, NIOBIU (COLUMBIU), RENIU ŞI
TALIU, PRECUM ŞI ARTICOLE DIN ACESTE METALE, INCLUSIV DEŞEURI ŞI
RESTURI.
- Beriliu:
8112.12 - -
Sub formă brută; pulberi
8112.13 - - Deşeuri şi resturi
8112.19 - -
Altele
- Crom:
8112.21 - - Sub formă brută; pulberi
8112.22 - - Deşeuri şi resturi
8112.29 - - Altele
8112.30 -
Germaniu
8112.40 - Vanadiu
- Taliu:
8112.51 - - Sub formă brută; pulberi
8112.52 - - Deşeuri şi resturi
8112.59 - - Altele
- Altele:
8112.92 - -
Sub formă brută; deşeuri şi resturi; pulberi
8112.99 - -
Altele
A.- BERILIU
Metalurgia beriliului utilizează, aproape
exclusiv, berilul, care este silicat dublu de beriliu şi de aluminiu,
care, cu excepţia cazului când
reprezintă pietre preţioase (de exemplu smarald obişnuit) (Capitolul 71), se clasifică la poziţia
26.17.
Industria aplică, în prezent,
următoarele două metode de obţinere a acestui metal:
1) Prepararea prin electroliză. Se
electrolizează, la temperatură ridicată, o baie formată din
oxifluorură de beriliu (fabricată pornind de la minereu) şi din
alte fluoruri (de bariu, de sodiu etc.). Un creuzet din grafit serveşte
drept anod; metalul este adunat pe un catod central din fier, răcit cu
apă.
2) Prepararea prin reducere. Reacţia
esenţială este reducerea cu magneziu a fluorurii de beriliu.
*
* *
Beriliul este un metal de culoare gri-oţel,
foarte uşor, foarte dur, foarte casant, care nu se laminează şi
nu se trage decât în anumite condiţii, foarte speciale.
*
* *
În stare pură, beriliul îşi
găseşte puţine aplicaţii. Totuşi, el este utilizat,
datorită permeabilităţii lui ridicate faţă de razele
X, pentru fabricarea ferestrelor tuburilor protectoare, în radiologie. Se mai
utilizează şi ca element component al reactoarelor nucleare, în
industria aeronautică, spaţială şi de armament, pentru
fabricarea dispozitivelor utilizate în ciclotroane, a electrozilor pentru
tuburile cu neon, precum şi ca dezoxidant în anumite operaţii
metalurgice.
Dimpotrivă,
el intră în prepararea a numeroase aliaje, în special cu oţelul
(oţeluri pentru arcuri etc.), cu cuprul (aliaj impropriu denumit bronz de beriliu, utilizat pentru
fabricarea arcurilor, a pieselor de ceasornicărie, a sculelor etc.)
şi cu nichelul. Dar, din cauza procentajului mic de beriliu conţinut
în aceste aliaje, acestea sunt clasificate la Capitolele 72, 74 sau 75.
La
această poziţie este clasificat beriliul sub toate formele lui: metal
sub formă brută (mase, granule, pelete, cuburi etc.), semifabricate
(bare, tije, sârmă, folii etc.) şi produse. Acestea din urmă
sunt, totuşi, clasificate aici, numai dacă nu sunt transformate în
piese sau organe de maşini sau de aparate, caz în care se clasifică la alte Capitole şi, în special,
la Capitolele 85 şi 90.
Minereul
de crom utilizat, aproape exclusiv,
pentru extragerea cromului, este cromitul (sau fier cromat), care este oxid de
crom şi de fier. El este, mai întâi, convertit în sescvioxid, care este
după aceea redus la crom-metal.
Nepolizat, cromul este un metal
gri-oţel, dar polizat devine alb şi strălucitor. Este foarte
dur, puţin maleabil, puţin ductil şi nu se oxidează la aer.
În stare pură, cromul constituie, în
numeroase tehnologii, metalul de acoperire (cromare electrolitică) a
pieselor din alte metale. Principala lui aplicaţie (în general, sub
formă de feroaliaj de la Capitolul 72) se referă la prepararea
oţelurilor aliate. El intră, de asemenea, în fabricarea aliajelor
inoxidabile, de exemplu împreună cu nichelul (nicrom) sau cu cobaltul;
dar, în aceste aliaje, proporţia de crom este de aşa natură,
încât majoritatea lor se clasifică la alte Capitole, în conformitate cu
dispoziţiile Notei 5 a Secţiunii XV.
Anumite
alte aliaje pe bază de crom sunt utilizate la motoarele cu reacţie
sau în anumite tuburi pentru elemente termice.
C.- GERMANIU
Germaniul este extras, pe cale industrială, din
germanit (germano-sulfură de cupru), din anumite reziduuri din metalurgia
zincului sau din praful coşurilor de fum al uzinelor de gaze.
Este
un metal gri-alb, posedând anumite proprietăţi fizice şi chimice
care îl fac util la fabricarea componentelor electronice (de exemplu diode,
tranzistoare, valve). Este utilizat, de asemenea, ca element de aliere cu
staniul, cu aluminul sau cu aurul.
Vanadiul
este extras, în general, din minereurile sale, patronitul şi carnotitul,
de cele mai multe ori prin reducerea oxidului. Se poate obţine, de
asemenea, ca subprodus al prelucrării minereurilor radifere, uranifere sau
feroase. Vanadiul poate fi obţinut fie sub formă de ferovanadiu
(Capitolul 72) sau ca aliaj de bază din cupru cu vanadiu (Capitolul 74),
fie sub formă de metal. El practic nu este folosit în stare pură.
Este utilizat, sub formă de feroaliaje din Capitolul 72, la prepararea
oţelurilor aliate; el intră, de asemenea, ca element de adaos, în
anumite aliaje de cupru sau de aluminiu.
Galiul este
obţinut prin procedee destul de complexe, ca subprodus al metalurgiei
aluminiului, a zincului, a cuprului sau a germaniului, precum şi din
depunerile pe coşurilor de fum al uzinelor de gaze.
Este
un metal gri-alb, moale, al cărui punct de topire este de cca. 30oC
şi al cărui punct de fierbere este foarte ridicat, ceea ce permite
utilizarea lui ca înlocuitor al mercurului în anumite aplicaţii şi,
în special, la prepararea amalgamului dentar, la fabricarea oglinzilor
speciale, a lămpilor cu vapori gazoşi şi a termometrelor pentru
temperaturi înalte.
F.- HAFNIU (CELŢIU)
Hafniul este extras din aceleaşi
minereuri ca zirconiul (zircon etc.) şi proprietăţile acestor
două metale sunt foarte apropiate.
Din
cauza puterii sale ridicate de absorbţie a neutronilor lenţi, este
utilizat, în special, la fabricarea barelor mobile de reglare şi de
control pentru reactoarele nucleare.
G.- INDIU
Indiul se obţine, pe cale
industrială, tratând anumite reziduuri obţinute în metalurgia
zincului.
Indiul este un metal moale, de culoarea
argintului, inalterabil la aer şi la apă.
El îşi
găseşte utilizări, în stare pură sau aliat cu alte metale
şi, în special, cu zincul (acoperiri protectoare împotriva coroziunii), cu
bismutul, cu plumbul şi cu staniul (mulaje chirurgicale), cu cuprul
şi cu plumbul (cuzineţi de motoare cu combustie internă), cu
aurul (aliaje dentare, giuvaergerie) etc.
H.- NIOBIU (COLUMBIU)
Niobiul se extrage, prin
electroliză sau prin alte procedee complexe, din niobit (colombit) şi
din tantalit, aceste minereuri fiind, în prealabil, transformate în
fluorură dublă de columbiu şi de potasiu.
Este un metal de culoare gri-argintie, care
posedă proprietatea de a absorbi uşor gazele, ceea ce îl face
utilizabil în compoziţiile absorbante (getteri) pentru tuburi electronice.
Se utilizează, de asemenea, la prepararea
oţelurilor aliate ( sub formă de feroniobiu) de la Capitolul 72, sau
a altor aliaje.
IJ.- RENIU
Reniul se
obţine, de obicei, ca subprodus al metalurgiei molibdenului şi a
cuprului.
Reniul este un metal puţin utilizat, dar i se
întrevăd posibilităţi destul de importante, mai ales pentru
acoperirea cuprului şi a aliajelor acestuia, sau drept catalizator.
K.- TALIU
Taliul
se obţine, la scară industrială, pornind de la reziduuri
(prafuri etc.) provenind de la prăjirea piritelor şi a altor
minereuri.
Taliul
este un metal alb-cenuşiu, moale, amintind de plumb. Intră, ca
element de adaos, în numeroase aliaje de plumb, conferindu-le acestora,
după caz, un punct de topire mai ridicat, o rezistenţă mai ridicată
la coroziune sau la deformare. Aliat cu argintul, el previne înnegrirea la aer
a acestuia.