84.71 - MAŞINI AUTOMATE DE PRELUCRARE A DATELOR ŞI
UNITĂŢI ALE ACESTORA; CITITORI MAGNETICI SAU OPTICI, MAŞINI
PENTRU TRANSPUNEREA DATELOR PE SUPORT SUB FORMĂ CODIFICATĂ ŞI
MAŞINI DE PRELUCRARE A ACESTOR DATE, NEDENUMITE ŞI NECUPRINSE ÎN
ALTĂ PARTE (+).
8471.10 -
Maşini automate de prelucrare a datelor, analogice sau hibride
8471.30 - Maşini automate de prelucrare a
datelor numerice (digitale), portabile, de o greutate de maximum 10 kg, care
conţin cel puţin o unitate centrală de prelucrare, o
tastatură şi un ecran
- Alte maşini
automate de prelucrare a datelor numerice (digitale):
8471.41 - - Având, în acelaşi corp, cel
puţin o unitate centrală de prelucrare şi o unitate de intrare şi una de
ieşire, chiar combinate
8471.49 - - Altele, prezentate sub formă de
sisteme
8471.50 - Unităţi de prelucrare a
datelor numerice (digitale), altele decât cele de la
subpoziţiile 8471.41
sau 8471.49, chiar conţinând în
acelaşi corp, unul sau
două tipuri din unităţile următoare: unitate de
memorie, unitate de intrare,
unitate de ieşire
8471.60 - Unităţi de intrare sau de
ieşire, chiar conţinând, în acelaşi corp, unităţi de
memorie:
8471.70 - Unităţi de memorie
8471.80 - Alte unităţi de maşini
automate de prelucrare a datelor
8471.90 – Altele
NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL
ARMONIZAT
I.- MAŞINI AUTOMATE DE PRELUCRARE
A DATELOR ŞI UNITĂŢI ALE ACESTORA
Prelucrarea
datelor constă din prelucrarea informaţiilor de orice fel, după
diferite procese logice prestabilite pentru unul sau mai multe scopuri
determinate.
Maşinile automate de prelucrare a
datelor sunt maşinile apte să furnizeze, prin operaţii logice
legate unele de altele, care se succed într-o ordine predeterminată
(program), informaţii direct utilizabile sau susceptibile, în anumite
cazuri, de a fi ele însele date pentru alte operaţii de prelucrare a
datelor.
Poziţia cuprinde maşinile din această categorie în
care secvenţele logice ale operaţiilor pot să fie modificate în
funcţie de lucrările de realizat şi în care operaţiile pot
să se efectueze automat, adică fără nici un fel de
intervenţie a operatorului în timpul oricărei etape a
prelucrării. Ele utilizează, de obicei, semnale electrice, dar pot să
folosească şi alte tehnologii: pneumatică, hidraulică,
optică etc. Unele combină chiar mai multe dintre aceste tehnologii.
Ele se prezintă fie sub forma blocurilor
unitare care reunesc, în acelaşi corp (carcasă), toate elementele
necesare prelucrării datelor, fie sub forma ansamblurilor, fie a
sistemelor compuse dintr-un număr variabil de unităţi deosebite,
aşezate fiecare în propriul său corp.
În funcţie de modul de prelucrare a
datelor pe care le utilizează, aceste maşini sunt numite numerice, analogice (digitale) sau hibride (numerice şi analogice).
Poziţia
cuprinde, de asemenea, unităţile componente ale sistemelor automate
citate mai sus, prezentate izolat.
Cu toate acestea, poziţia exclude
maşinile, instrumentele şi aparatele care încorporează o
maşină automată de prelucrare a datelor sau care lucrează
în legătură cu o asemenea maşină şi care exercită
o funcţie proprie. Aceste maşini, instrumente şi aparate sunt
clasificate în poziţia corespunzătoare acestei funcţii sau, în
caz contrar, la o poziţie reziduală (vezi partea E de la
Consideraţiile generale ale acestui Capitol).
A.- MAŞINI
NUMERICE (DIGITALE)
Maşinile
numerice de prelucrare a datelor, de la această poziţie, trebuie
să îndeplinească simultan condiţiile enumerate la Nota 5 A) de la Capitolul 84. Ele trebuie,
deci, să fie apte pentru:
1)
înregistrarea programului
sau programelor şi cel puţin a acelor date imediat necesare pentru
executarea programului sau programelor;
2) a fi programate
liber conform cerinţelor utilizatorului;
3)
a executa calculele
aritmetice cerute de utilizator; şi
4)
a executa, fără intervenţie umană,
un program de prelucrare a cărei execuţie să o poată
modifica, printr-o decizie
logică, în timpul prelucrării.
Aşadar,
maşinile care funcţionează numai cu programe fixe, adică cu
programe care nu pot fi modificate de utilizator sunt excluse, chiar şi acelea care au posibilitatea de a
alege între mai multe astfel de programe fixe.
Aceste
maşini numerice de prelucrare a datelor sunt prevăzute cu memorii
şi cu programe înregistrate care pot să fie modificate în
funcţie de activitatea de efectuat.
Maşinile
numerice de prelucrare a datelor prelucrează datele sub formă
codificată. Codurile utilizate se compun dintr-un număr limitat de
caractere (cod binar, cod ISO standardizat la şase biţi etc.).
Datele
sunt, în general, introduse automat, utilizând suporturi cum sunt benzile
magnetice, prin citirea directă a documentelor etc. Datele pot, de
asemenea, să fie introduse manual cu ajutorul tastaturilor sau pot să
fie furnizate direct de anumite instrumente (de exemplu instrumente de măsură).
Datele
introduse sunt transformate prin unităţile de intrare în semnale
utilizabile de către maşină şi înmagazinate în memorii.
O
parte din date şi din programe pot fi provizoriu stocate în memorii
auxiliare, cum sunt cele pe discuri magnetice, pe benzi magnetice etc. Dar
aceste maşini trebuie să aibă o memorie principală care
să fie accesabilă direct pentru executarea unui anumit program
şi a cărei capacitate trebuie să fie cel puţin
suficientă pentru a înregistra părţile programelor de prelucrare
şi de traducere precum şi datele imediat necesare pentru prelucrarea
în curs.
Maşinile
numerice de prelucrare a datelor pot să conţină, în aceeaşi
carcasă, unitatea centrală de prelucrare, o unitate de intrare (de
exemplu o tastatură sau un scaner) şi o unitate de ieşire (de exemplu
un ecran de vizualizare) sau pot fi compuse din mai multe unităţi
distincte interconectate. În acest ultim caz, unităţile formează
un „sistem” dacă în cadrul acestuia există cel puţin unitatea
centrală de prelucrare, o unitate de intrare şi o unitate de
ieşire (vezi Nota 1 de subpoziţii de la acest Capitol).
Un sistem numeric complet de prelucrare a
datelor conţine cel puţin:
1) O unitate centrală de prelucrare care cuprinde, în
general, memoria principală, elementele
aritmetice şi logice şi organele de comandă sau de
control; aceste diferite elemente şi organe pot, totuşi, în anumite cazuri, să fie
separate în mai multe unităţi.
2) O unitate de intrare care
primeşte datele şi le transformă în semnale prelucrabile de
către maşină.
3)
O unitate de ieşire care transformă semnalele furnizate de maşină într-o
formă inteligibilă (texte imprimate, grafice, vizualizări etc.)
sau în date codificate pentru alte utilizări (prelucrare, comandă
etc.).
Două
dintre aceste unităţi (de exemplu unităţi de intrare
şi de ieşire) pot să fie reunite într-o singură unitate (un
singur corp).
Două
sau mai multe dintre aceste sisteme pot fi interconectate constituind, de
exemplu, o reţea locală (LAN).
Aceste
sisteme pot să conţină unităţi de intrare sau de
ieşire, la distanţă, sub forma terminalelor.
Sistemele
de acest tip pot să conţină unităţi periferice, altele
decât unităţile de intrare sau de ieşire, destinate să
crească capacitatea sistemului, de exemplu prin întărirea
(extinderea) funcţiunilor unuia sau a mai multor dispozitive ale
unităţii centrale (vezi partea D - care urmează).
Aceste
astfel de unităţi se intercalează între unitatea de intrare
şi unitatea de ieşire care delimitează sistemul, cu
excepţia unităţilor de adaptare (adaptoarele de canale) sau de
conversie (convertizoare de semnale) care sunt adesea conectate în amonte de
unitatea de intrare sau în aval de unitate de ieşire.
Maşinile şi sistemele numerice pentru tratarea datelor au
numeroase aplicaţii, de exemplu în industrie, în comerţ, în
cercetarea ştiinţifică şi în administraţia
publică sau privată. (Vezi partea E a Consideraţiilor Generale
de la Capitolul 84 referitoare la clasificarea unei maşini care
încorporează o maşină automată de prelucrare a datelor sau
care lucrează în legătură cu o astfel şi care exercită
o funcţie proprie (Nota 5 E) de la Capitolul 84).
B.- MAŞINI
ANALOGICE
La maşinile analogice, datele de
prelucrat reprezintă mărimi fizice (de exemplu deplasări
unghiulare, tensiuni electrice) care pot să aibă orice valoare între
două limite determinate. Aceste date sunt prelucrate conform unui program
afişat într-un tabel de interconectare şi care poate să fie
modificat în funcţie de activitatea ce trebuie să fie efectuată.
Aceste maşini conţin cel puţin:
a)
Elemente analogice şi anume:
l°) Sumatoarele, integratoarele şi
inversoarele, care constau în reţele şi în amplificatoare
operaţionale.
2°)
Multiplicatoarele.
3°) Generatoarele
de funcţii.
4°)
Potenţiometrele de reglare a coeficienţilor.
b) Elemente de control care conţin generatoare
de impulsuri reglabile şi elemente de comandă pentru ansamblul
maşinii.
c) Elemente de programare care cuprind:
l°) Tablourile de conexiuni (în general
amovibile).
2°) Panourile de interconectare (în general
amovibile).
Ele pot, de asemenea, să mai conţină:
d) Elemente care să aibă funcţia de
intrare (unitatea de reglare a servo-potenţiometrelor şi unitate de
reglare a generatorului de funcţii etc.).
e) Elemente care să aibă funcţia de
ieşire (voltmetre, osciloscoape, voltmetre numerice etc.).
Aceste diferite elemente sunt situate în
acelaşi corp şi formează un tot.
Aceste maşini pot fi racordate la
unităţi periferice cum sunt:
1°)
Urmăritor de curbe.
2°) Trasator de
curbe.
3°) Înregistrator
de timp.
Maşina şi unităţile periferice formează
astfel un sistem de prelucrare a informaţiei.
Aceste unităţi periferice trebuie
considerate ca făcând parte din sistemul complet în măsura în care îndeplinesc condiţiile prevăzute
în partea A de mai sus, legat de unităţile care trebuie considerate
ca părţi ale sistemelor numerice.
Maşinile analogice de prelucrare a
datelor sunt utilizate pentru a simula modelele matematice şi îşi
găsesc principalele aplicaţii în cercetarea
ştiinţifică, industrie, domeniul spaţial etc.
C.- MAŞINI
HIBRIDE (ANALOGICE ŞI NUMERICE)
Maşinile hibride se compun dintr-o
maşină analogică asociată cu elemente numerice sau o
maşină numerică asociată cu elemente analogice.
În anumite cazuri, aceste diferite componente
sunt reunite intr-un acelaşi corp. În alte cazuri, sunt repartizate în mai
multe unităţi şi formează în felul acesta un sistem.
Există de asemenea sisteme hibride
alcătuite dintr-un sistem analogic şi un sistem numeric legate între
ele cu ajutorul uneia sau a mai multor interfeţe hibride care conţin
elemente de comandă şi convertizoare de semnale analogice în semnele
numerice sau invers.
D.- UNITĂŢI PREZENTATE SEPARAT
Poziţia
cuprinde, de asemenea, diferitele unităţi componente ale sistemelor
de prelucrare a datelor prezentate separat. Acestea pot fi prezentate sub
formă de unităţi introduse în carcase separate sau sub
formă de unităţi fără carcasă separată,
concepute pentru a fi amplasate într-un aparat (de exemplu în circuitul
principal al unei unităţi centrale de prelucrare a datelor. Sunt
considerate ca unităţi componente ale sistemelor, acele
unităţi definite în părţile A şi B de mai înainte
şi în alineatele următoare, ca făcând parte din sisteme
complete.
Este
considerată ca făcând parte dintr-un sistem complet de prelucrare a
datelor, orice unitate care execută o funcţie de prelucrare a datelor
şi îndeplineşte simultan următoarele condiţii :
a. să fie de tipul
utilizat exclusiv sau în principal într-un sistem automat de prelucrare a datelor;
b. să fie conectabilă la
unitatea centrală de prelucrare,
fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai
multor alte unităţi; şi
c. să fie
aptă să primească sau să furnizeze date într-o formă
(codificată sau nu) utilizabilă de sistem.
Dacă unitatea îndeplineşte o funcţie proprie, alta decât
de prelucrare a datelor, ea se clasifică la poziţia
corespunzătoare funcţiei respective sau, în absenţa acesteia, la
o poziţie reziduală (vezi Nota 5 E) de la Capitolul 84).
Interconectările pot fi realizate prin legături materiale (de
exemplu prin cabluri) sau prin legături imateriale (legături radio,
optice etc.).
Conform Notei 5
paragraful D de la Capitolul 84, imprimantele, tastaturile, dispozitivele de
intrare în coordonate x-y şi unităţile de memorie pe disc care îndeplinesc
condiţiile prevăzute la aliniatele b) şi c) de mai sus trebuie să
fie întotdeauna ca fiind unităţi componente ale sistemelor de
prelucrare a datelor.
Dispoziţia de
mai sus trebuie, totuşi, considerată în contextul general al Notei 5
de la Capitolul 84 şi deci, aplicabilă, în scopul introducerii
paragrafului B) al acestei Note, sub rezerva prevederilor paragrafului E) al
aceleiaşi Note. Astfel, imprimantele cu jet de cerneală care
lucrează conectate la o
maşină automată de prelucrare a datelor, dar care au, de
exemplu, prin dimensiunile lor, prin performanţele lor tehnice şi
prin utilizările lor particulare, caracteristicile maşinilor de
imprimat concepute în vederea
asigurării unei funcţii determinate în industria de imprimerie sau de
artă grafică (de exemplu realizarea unor probe preliminare de tiraj
în culori) trebuie considerate ca maşini care execută o funcţie
specifică clasificabilă la poziţia 84.43.
Pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal în sistemele automate de prelucrare a datelor, acele aparate cum sunt aparatele de măsură sau de control care au fost adaptate prin adăugarea de dispozitive (de exemplu convertizoare de semnal) care permit conectarea directă a lor la o maşină de prelucrare a datelor. Acest fel de aparate trebuie clasificate la poziţia lor specifică.
Un aparat nu poate fi clasificat la această poziţie ca o
unitate pentru sisteme automate de
prelucrare a datelor, decât dacă:
10) execută o funcţie de prelucrare a
datelor;
20) îndeplineşte condiţiile
prevăzute la Nota 5B) de la Capitolul 84, inclusiv în paragraful
introductiv al acestei Note; şi
30) nu este exclusă de prevederile Notei 5E
de la acelaşi Capitol.
Dacă un
aparat nu îndeplineşte condiţiile formulate la Nota 5B) a acestui
Capitol sau nu execută o
funcţie de prelucrare a datelor, el este clasificat în funcţie de
caracteristicile proprii prin aplicarea Regulii generale de interpretare nr. 1,
combinată dacă este cazul, cu Regula generală de interpretare
nr. 3a).
Printre
unităţile componente vizate, sunt incluse unităţile de
vizualizare (afişaj) ale maşinilor automate de prelucrare a datelor
care prezintă sub formă grafică datele prelucrate. Aceste
unităţi diferă de monitoarele video şi de receptoarele de
televiziune de la poziţia 85.28 din mai multe puncte de vedere, în principal următoarele:
1) Unităţile de vizualizare ale
maşinilor automate de prelucrare a datelor sunt capabile să
recepţioneze un semnal emis numai de o unitate centrală de prelucrare
a unei maşini automate de prelucrare a datelor şi, în consecinţă,
nu sunt în măsură să reproducă o imagine în culori pornind
de la un semnal video complex ale cărui unde au o formă ce corespunde
unor norme de emisie (NTSC, SECAM, PAL, D-MAC sau altele). Ca atare, ele sunt
echipate cu organe de conectare tipice sistemului de prelucrare a datelor (de
exemplu interfaţă RS-232C, conectoare DIN sau SUB-D) şi nu sunt
echipate cu circuit audio. Ele sunt comandate prin adaptoare speciale (de
exemplu adaptoare monocrome sau grafice) care sunt integrate în unitatea
centrală a maşinii automate de prelucrare a datelor.
2) Aceste unităţi de vizualizare se
caracterizează printr-o slabă emisie de câmp magnetic. Pasul liniilor
ecranelor acestor unităţi începe de la 0,41 mm pentru o
rezoluţie mijlocie şi scade treptat, pe măsură ce
rezoluţia creşte.
3) În scopul prezentării
imaginilor de mici dimensiuni dar de o definiţie ridicată,
dimensiunea punctelor (pixels) pe ecran este mai mică iar convergenţa
mai puternică în cazul unităţilor de vizualizare de la
această poziţie decât în cazul monitoarele video şi al
receptoarelor de televiziune de la poziţia 85.28 (convergenţa este capacitatea tunului sau tunurilor de
electroni de a excita un singur punct de pe suprafaţa ecranului catodic,
fără să excite punctele adiacente).
4)
La aceste unităţi de vizualizare
frecvenţa video (lăţimea benzii), care este unitatea de
măsura ce determină câte puncte pot fi transmise pe secundă
pentru a forma imaginea, este în general de 15 MHz sau mai mult, pe când la monitoarele video de
la poziţia 85.28 lăţimea benzii nu
depăşeşte în general 6 MHz. Frecvenţa de baleiaj orizontal
a acestor unităţi de vizualizare variază, în funcţie de
normele utilizate pentru diferite moduri de vizualizare, în general, de la 15
KHz la peste 155 KHz. Numeroase tipuri de unităţi de vizualizare pot
utiliza frecvenţe multiple de baleiaj orizontal. Frecvenţa de baleiaj
orizontal a monitoarelor video de la poziţia 85.28 este fixă, în general 15,6 sau 15,7 KHz, în
funcţie de normele de televiziune utilizate. Pe de altă parte,
unităţile de vizualizare ale
maşinilor automate de
prelucrare a datelor nu funcţionează după normele de
frecvenţă internaţionale sau naţionale adoptate în domeniul
difuziunii publice sau după normele de frecvenţă adoptate pentru
televiziunea în circuit închis.
5) Unităţile
de vizualizare de la această poziţie conţin frecvent mecanisme
ce permit pivotarea şi reglajul înclinării, ecrane fără
luciu, fără scânteiere ca şi alte caracteristici ergonomice,
destinate să permită operatorului să lucreze timp îndelungat în
apropierea unităţii, fără a obosi.
În afară de unităţile
centrale de prelucrare a datelor şi unităţile de intrare sau de
ieşire, se pot cita ca exemple de alte unităţi:
1) Unităţile suplimentare de intrare sau de
ieşire (imprimante, trasatoare de curbe, terminale intrare sau ieşire
etc.).
2) Unităţile suplimentare de memorie exterioare
unităţii centrale de prelucrare (cu fişe, cu discuri magnetice
sau optice, autoîncărcătoare şi biblioteci de benzi, biblioteci
de discuri optice numite şi
„tonomate cu discuri optice” etc.). În această grupă se
clasifică şi unităţile suplimentare de stocare a datelor
(unităţile de memorie cu formă specifică) destinate a fi
instalate, fie în interiorul maşinilor automate de prelucrare a datelor,
fie în exteriorul acestor maşini. Aceste unităţi pot fi
prezentate sub formă de cititori de discuri sau de benzi.
3) Unităţile destinate să crească
capacitatea de prelucrare a unităţii centrale (de exemplu
unităţi de prelucrare cu virgulă mobilă).
4) Unităţile de control sau de adaptare cum sunt cele care
realizează interconectarea unităţii centrale cu alte maşini
numerice de prelucrare a informaţiei sau cu grupe de unităţi de
intrare sau de ieşire care pot să cuprindă unităţi de
vizualizare, terminale la distanţă etc.
Această categorie cuprinde dispozitivele numite „controlori
de comunicare” sau „routers” care interconectează reţelele
locale, cutiile de conexiune utilizate pentru controlul şi dirijarea
comunicaţiilor între diferite aparate ale unei reţele locale (LAN),
precum şi dispozitivele numite „repetori” care recepţionează,
prelucrează (prin regenerare şi resincronizare) şi transmit
datele care circulă într-un sistem LAN. Categoria cuprinde şi
unităţile numite „adaptoare
de canale” („channel to channel adaptors”), utilizate pentru a lega între ele două sisteme numerice.
Repetoarele utilizate în
sistemele de telefonie sunt excluse (poziţia 85.17).
5) Unităţile de conversie a semnalelor care dau, la
intrare, un semnal exterior comprehensibil pentru maşina numerică de
prelucrare a datelor sau care transformă, la ieşire, semnalele
prelucrate în semnale utilizabile de mediul extern.
Această grupă include
convertizoarele cu fibră optică utilizate în reţelele locale
(LAN).
6) Dispozitivele de intrare în coordonate x-y, care
sunt unităţi ce permit introducerea unor date referitoare la o poziţie,
în maşinile automate de prelucrare a datelor. Aceste dispozitive
conţin "mouse”-ul, creioanele fotosensibile, manetele de joc (joystick),
bilele rulante (track ball) şi ecranele tactile. Ele au în comun
faptul că datele de intrare furnizate de ele constau sau sunt interpretate ca reprezentând o
informaţie ce indică o poziţie în raport cu un punct fix. Sunt
utilizate în general pentru comandarea poziţiei cursorului pe ecranul de
vizualizare, în scopul înlocuirii sau a completării tastelor, având rolul
de cursor pe tastatură. Astfel, "mouse"-ul conţine o
bilă şi senzori ce detectează mişcarea bilei în două
direcţii. Deplasarea "mouse"-ului pe o suprafaţă
plană antrenează o rotaţie a bilei. Sensul acestei rotaţii
detectată de senzori este transpus apoi printr-o deplasare pe două
axe, ceea ce furnizează o dată de ieşire sub formă de
coordonate x şi y ce corespund componentelor stânga-dreapta şi
înainte-înapoi din mişcare. Pe de altă parte, "mouse"-ul
conţine un anumit număr de butoane ce pot fi utilizate ca taste
pentru a efectua selectarea.
Grupa cuprinde, de
asemenea, tablele grafice care sunt dispozitive de intrare în coordonate x-y
care permit, atât să se detecteze coordonatele, cât şi să se
traseze curbe sau orice alte forme geometrice. Aceste aparate sunt compuse, în
general, dintr-o planşetă dreptunghiulară cu suprafaţa
sensibilă, un marcator sau un stil pentru trasarea desenelor şi o
lupă cu fire reticulare perpendiculare care permite introducerea datelor.
Tot aici sunt cuprinse
şi digitizoarele, care au funcţiuni similare tablelor grafice.
Totuşi, tablele grafice sunt utilizate pentru a crea desene şi opere
de artă originale şi pentru a selecta în meniu aplicaţiile
interioare şi a controla imaginile obiectelor pe ecran, pe când digitizoarele
sunt, în general, utilizate pentru a prelua desene care nu există decât pe
hârtie. Marcatoarele digitizoarelor pot avea diverse forme dar trebuie să
fie suficient de mici pentru a putea fi ţinute în mână şi a fi
deplasate pe zona sensibilă (activă) a digitizorului. Cel mai des
sunt utilizate marcatoare-cursor.
II.- CITITORI MAGNETICI SAU OPTICI, MAŞINI DE
TRANSPUNERE A DATELOR PE
SUPORT SUB
FORMĂ CODIFICATĂ ŞI MAŞINILE DE PRELUCRARE A
ACESTOR DATE, NEDENUMTTE ŞI NECUPRINSE ÎN
ALTĂ PARTE
Acest grup cuprinde un ansamblu de
maşini din care multe sunt cu funcţionare electromagnetică sau
electronică, având funcţii complementare şi fiind adesea
utilizate sub forma ansamblelor mecanografice pentru elaborarea de statistici,
realizarea de operaţii contabile sau alte lucrări.
Sunt cuprinşi
aici cititorii magnetici sau optici, maşini care transpun datele pe suport
sub forma codificată şi cele care prelucrează aceste date,
decodifică rezultatele şi le exprimă în clar.
Această grupă nu cuprinde decât maşinile care nu sunt
nici denumite nici cuprinse în altă parte; sunt deci excluse, de exemplu:
a) Maşinile
automate de prelucrare a datelor şi unităţile lor,
descrise în partea I de mai sus, altele decât
cititoarele de coduri de bare.
b) Maşinile de
scris automate şi maşinile pentru prelucrarea textelor (poziţia
84.69).
c) Maşinile de
calculat, maşinile de contabilizat şi casele de înregistrare de la poziţia
84.70, de care se deosebesc prin faptul
că ele nu conţin dispozitive manuale de intrare, datele fiindu-le
furnizate numai sub forma codificată (benzi magnetice, discuri, CD-ROM
etc.).
A.- CITITORI MAGNETICI SAU
OPTICI
Cititorii magnetici sau optici sunt
aparate care citesc caractere, care au în general formă specială
şi le transformă în semnale electrice direct utilizabile de
maşinile de punere pe suport sau de prelucrare a datelor codificate.
1) Cititorii magnetici. La acest tip de aparate,
caracterele, imprimate cu ajutorul unei cerneli speciale numite magnetice,
sunt, după magnetizare, transformate în impulsuri electrice printr-un cap
de citire magnetic. Sunt apoi identificate, fie prin compararea cu datele
înregistrate în memoriile aparatului, fie prin referire la un cod numeric în
general binar.
2) Cititorii optici. Acest tip de cititori nu
necesită, ca precedentele, folosirea unei cerneluri speciale. Caracterele
sunt citite direct printr-o serie de celule fotoelectrice şi traduse
după un cod binar. Sunt de asemenea clasificate aici cititoarele de coduri
de bare. Aceste aparate utilizeaza în general dispozitive fotosensibile cu
semiconductori (de exemplu diode laser) si sunt folosite în special în
legătura cu o maşină automată de prelucrare a datelor, ca
unitate de intrare, sau cu alte aparate , de exemplu, casele înregistratoare.
Ele sunt concepute pentru a fi folosite manual, aşezate pe o masă sau
fixate pe un aparat.
Cititorii descrişi mai sus
sunt incluşi aici numai dacă sunt prezentaţi izolat.
Asociaţi altor maşini cum sunt maşinile de transpunere a datelor
pe suport sub forma codificată sau de tratare a informaţiilor
codificate, ele urmează, în
măsura în care sunt prezentate împreună, regimul acestor
maşini.
B.- MAŞINI DE TRANSPUNERE A DATELOR PE SUPORT
SUB FORMA CODIFICATĂ
Se pot menţiona, printre maşinile din această
grupă:
1) Înregistratoarele de benzi magnetice. Aceste maşini
asigură prima fază a oricărui ciclu de prelucrare a datelor. Ele
permit transcrierea, sub o formă codificată (spot magnetic etc.) a informaţiilor
în timpul operaţiilor ulterioare de prelucrare.
Cea mai mare parte a
maşinilor din această categorie au o tastatură manuală.
Unele dintre ele pot totuşi să primească informaţiile sub
formă de impulsuri electrice care le sunt transmise de către un
cititor magnetic sau optic sau de către un alt dispozitiv special.
2) Verificatoarele utilizate pentru a controla
exactitatea informaţiilor codificate transcrise pe diferite tipuri de
suporturi.
3) Maşinile de transfer a informaţiilor
codificate de pe un suport pe altul. Maşinile din această categorie
pot, fie să transfere informaţiile codificate de la un tip de suport
pe alt tip de suport, fie să le transfere pe un suport de aceeaşi
natură. Aparţin, de exemplu, acestei din urmă categorii, reproducătoarele
sau multiplicatoarele utilizate
pentru a reproduce benzi virgine, pe discuri sau pe CD-ROM, total sau
parţial, informaţiile de pe benzi principale (master), de pe discuri
sau de pe CD-ROM.
4) Maşinile de introdus programele fixe în
circuitele integrate (programatoarele). Maşinile din această
categorie au ca obiectiv să transfere sub forma codificată datele
conţinute în memoria internă a programatorului către circuitele
integrate de programat. Programatoarele imprimă prin "fuziune"
informaţia pe unul sau mai multe circuite integrate după diferite
tehnici corespunzătoare tipurilor de circuite integrate programabile pe
care le utilizează.
Unele dintre programatoare prezintă o
caracteristică suplimentară care permite utilizatorului să
verifice prin simulare rezultatul programării înainte de a înregistra
material programul pe circuitul integrat.
C.- MAŞINILE DE PRELUCRARE A DATELOR,
DE DECODIFICARE ŞI DE PREZENTARE ÎN CLAR A
REZULTATELOR
Grupa include:
1)
Calculatoarele care execută
automat operaţiile aritmetice mai mult sau mai puţin complexe pornind
de la date codificate înscrise pe suporturile de informaţii introduse în
maşină şi care exprimă rezultatele, de asemenea, sub forma
codificată. Calculatoarele cu cartele perforează aceste rezultate fie
pe aceleaşi cartele, fie pe ultima cartelă din serie.
2)
Cititorii care
decodifică datele codificate pe suporturi de date şi, în principal,
maşinile care decodifică şi imprimă, integral sau
parţial datele corespunzătoare informaţiilor codificate de pe
suport.
PĂRŢI
ŞI ACCESORII
Sub rezerva
dispoziţiilor generale legate de clasificarea părţilor (vezi
Consideraţiile generale de la Secţiune), părţile şi
accesoriile maşinilor de la această poziţie sunt clasificate la poziţia
84.73.
*
* *
Sunt, între altele, excluse de la această poziţie:
a)
Aparatele concepute numai pentru indexarea (perforarea sau crestarea)
cartelelor sau a documentelor în vederea clasării (poziţia 84.72).
b) Unităţile
de alimentare stabilizate (în general poziţia 85.04).
c) Aparatele
modulatoare-demodulatoare (modeme) care permit, pe de o parte, să moduleze
informaţia obţinută într-o maşină automată de
prelucrare sub o formă transmisibilă într-o reţea
telefonică şi, pe de altă parte, să o reconvertească
sub formă digitală (poziţia
85.17).
d) Circuitele integrate
şi microasamblajele electronice utilizate ca unităţi centrale de
prelucrare a datelor (numite
microprocesoare), memorii etc. (poziţia 85.42).
e)
Simulatoarele de zbor (de exemplu poziţia 88.05).
ş
ş ş
Note explicative de subpoziţii
Subpoziţia cuprinde
maşinile automate numerice portabile, de prelucrare a datelor, a
căror cutie este uneori echipată cu un mâner şi a cărui
greutate nu depăşeşte 10 kg. Dotate cu un ecran plat aceste
maşini pot uneori funcţiona fără sursă de energie
electrică exterioară şi dispun uneori de un modem acustic ce
permite stabilirea unei legături prin comutatorul de reţea.
Subpoziţia 8471.90
Subpoziţia cuprinde, între
altele, sistemele de stocare cu discuri optice, care conţin de obicei
claviaturi, unităţi de afişaj, unităţi de antrenare a
discurilor optice, scanere şi imprimante. Aceste sisteme pot conţine
o maşină automată de prelucrare a datelor ca unitatea de
comandă, sau pot fi dispuse astfel încât să poată fi dirijate de
o maşină automată de prelucrare a datelor. Aceste sisteme
asigură în general funcţiile următoare:
-
înregistrarea de imagine prin baleiaj electronic
-
indexarea
-
regăsirea (accesarea ulterioară)
-
afişarea
-
tipărirea pe hârtie obişnuită
Discurile optice,
care sunt utilizate în sisteme ca suport de înregistrare pentru diferite tipuri
de informaţie, cum sunt texte şi grafică, pot să
conţină mari cantităţi de informaţii şi permit
regăsirea şi extragerea rapidă a anumitor părţi din
informaţiile înregistrate.
NOTE EXPLICATIVE LA
NOMENCLATURA COMBINATĂ
|
84.71 |
|
|
|
|
|
8471.60.90 |
Altele Aici se
clasifică şi aparatele de vizualizare care pot fi utilizate numai
ca unităţi de ieşire pentru maşinile automate de
prelucrare a datelor. Aceste aparate nu
pot reda o imagine plecând de la un semnal codat (semnal video composit). |
|
|
|
|
8471.70.51 |
Optice,
inclusiv magneto-optice Vezi Nota
complementară nr. 2 de la Capitolul 84. |