85.01- MOTOARE ŞI
GENERATOARE ELECTRICE, CU EXCEPŢIA GRUPURILOR ELECTROGENE.
8501.10 - Motoare de o putere de maximum 37,5 W
8501.20 - Motoare universale de o putere peste
37,5 W
- Alte motoare de curent continuu; generatoare de curent
continuu:
8501.31 - - De o putere de maximum 750 W
8501.32 - - De o putere peste 750 W, dar de
maximum 75 kW
8501.33 - - De o putere peste 75 kW,
dar de maximum 375 kW
8501.34 - - De o putere peste 375 kW
8501.40 - Alte motoare de curent alternativ,
monofazate
- Alte motoare de curent alternativ, polifazate:
8501.51 - - De o putere de maximum 750 W
8501.52 - - De o putere peste 750 W, dar de
maximum 75 kW
8501.53 - - De o putere peste 75 kW
- Generatoare de curent alternativ (alternatoare):
8501.61 - - De o putere de maximum 75 kVA
8501.62 - - De o putere peste 75 kVA, dar de
maximum 375 kVA
8501.63 - - De o putere peste 375 kVA, dar de maximum
750 kVA
8501.64 - - De o putere peste 750 kVA
NOTE EXPLICATIVE LA
SISTEMUL ARMONIZAT
I.- MOTOARE ELECTRICE
Motoarele electrice transformă energia
electrică în energie mecanică. Grupa cuprinde motoarele rotative
şi motoarele lineare.
A) Motoarele rotative furnizează
energie mecanică sub forma unei mişcări rotative. Există
numeroase tipuri, ale căror caracteristici variază după faptul
că folosesc curent continuu sau curent alternativ şi, de asemenea, în
funcţie de exigenţele de utilizare. La anumite motoare, carcasa este
special adaptată la mediul în care este necesar să funcţioneze,
de exemplu, pentru protecţie la praf sau la umiditate (motoarele numite capsulate) sau pentru a evita riscurile
de incendiu (carcasa antigrizu). La altele, în mod special la motoarele supuse
la vibraţii importante, batiul este prevăzut cu dispozitive de fixare
elastică (resorturi etc.).
Numeroase motoare conţin, de asemenea,
un sistem de răcire care poate fi constituit din unul sau mai multe
ventilatoare de exemplu.
Cu
excepţia demaroarelor de la poziţia 85.11, se clasifică aici motoarele electrice de toate
tipurile şi de toate dimensiunile de exemplu de la motoarele mici de
putere mică pentru diferite instrumente, ceasornice, mecanisme de
ceasornicărie, maşini de cusut, jucării etc., până la
motoarele de putere mare, pentru cilindrii de la laminoare.
Atunci când respectivele motoare sunt prezentate
echipate cu fulii, cu angrenaje, cu schimbătoare de viteză (dacă
este vorba sau nu de blocuri motoreductoare) etc., sau chiar cu un arbore
flexibil pentru antrenarea unei scule manuale, aceste organe de transmisie
urmează si ele regimul motoarelor.
Se clasifică aici motoarele propulsoare
speciale amovibile, de tipul în afara
bordului, pentru ambarcaţiuni, formate dintr-un motor electric, un
arbore, o elice şi un element de comandă, împreună cu care
formează un ansamblu inseparabil.
Rămân, de asemenea, clasificate aici
motoarele sincrone pentru acţionările de orologerie altele decât
ceasurile, chiar dacă sunt prevăzute cu un reductor; ele se
clasifică din contră la poziţia 91.09, atunci când conţin, între altele, un angrenaj de
orologerie.
B) Motoarele
lineare produc energie mecanică sub forma unei mişcări
lineare.
Motoarele lineare cu inducţie
se compun în principal dintr-unul sau mai mulţi inductori (primari),
constituiţi din circuite magnetice în general în foiţe (stive de tole
magnetice) pe care sunt dispuse bobinajele şi dintr-un indus (secundar) format cel mai adesea dintr-o placă sau dintr-un
profil de aramă sau de aluminiu.
Aceste motoare creează o forţă
de propulsie atunci când primarul, fiind alimentat cu curent alternativ, este
situat în apropierea secundarului. Cele două părţi sunt separate
printr-un întrefier şi
mişcarea de translaţie (una din aceste părţi fiind
fixă şi cealaltă mobilă) se produce fără un
intermediar mecanic.
Caracteristicile motoarelor lineare cu
inducţie variază în funcţie de destinaţie: propulsia
aerotrenurilor (inductoarele sunt aşezate în vehiculele care stau pe o
şină indusă, solidară cu calea de rulare); manevrarea
vagoanelor sau vagonetelor cu roţi purtătoare (indusul fixat pe
fundul vehiculelor se deplasează deasupra unei serii de inductori
dispuşi între şine); manevrarea transportoarelor aeriene
(cărucioarele echipate cu inductori rulează dedesubtul unei bare
profilate-indus); deplasarea vehiculelor în ariile sau parcurile de
staţionare sau în antrepozite (platforme induse sunt puse în mişcare
prin inductori fixaţi la sol); comanda pompelor cu piston, a vanelor de
exemplu (această funcţie poate să fie exercitată de motoare
polisolenoide a căror axă
indusă are o mişcare de du-te-vino în interiorul unui inductor inelar);
poziţionarea pe maşini-unelte etc.
Motoarele lineare cu curent continuu, a
căror funcţionare este bazată pe interacţiunea
electromagneţilor sau a magneţilor permanenţi şi a
electromagneţilor, pot să fie utilizate ca motoare alternative sau
oscilante (de exemplu pentru pompele alternative pentru suveicile de la
maşinile de ţesut), ca motoare pas
cu pas (de exemplu transportoare mici) etc.
Grupa cuprinde, de
asemenea:
1)
Servomotoarele prezentate
separat, constituite în principal dintr-un motor electric, prevăzut cu un
reductor de viteză şi echipat cu un dispozitiv de transmitere a
forţei (levier, fulie etc.), conceput pentru a comanda poziţia
variabilă a unui organ de reglare (vană, clapetă etc.) a unui
cazan, a unui cuptor sau a altor aparate, şi care poate să
conţină un volant de siguranţă acţionat manual.
2) Elementele
de maşini sincrone, care conţin un stator cu trei
înfăşurări aşezate
la 120o şi un rotor cu o înfăşurare unică legat
la două inele de ieşire, destinate să fie utilizate pe perechi
(sincromaşini), unul ca element emitor, celălalt ca element receptor,
în mod special în instalaţiile de măsurare sau de reglare la
distanţă.
3)
Acţionările electrice pentru vane, formate
dintr-un motor electric prevăzut cu un reductor de turaţie şi o
tijă de comandă, şi, după caz, dispozitive accesorii
(demaror electric, transformator, volant de manevră manuală etc.),
concepute pentru a manevra obturatorul acestor vane.
II.- GENERATOARE ELECTRICE
Aceste maşini au
funcţia de a produce energia electrică pornind de la unele dintre
sursele de energie (mecanică, solară etc.) şi se clasifică
aici în măsura în care nu este vorba de aparate denumite sau clasificate
mai specific la alte poziţii ale Nomenclaturii.
Se numesc dinamuri generatoarele de curent continuu şi alternatoare generatoarele de curent
alternativ. Ambele constau în principal dintr-un organ mobil (rotorul) care,
montat pe un arbore antrenat de o forţă mecanică
exterioară, se roteşte în interiorul unei părţi fixe,
statorul, el însuşi încastrat într-un batiu, numit chiulasă sau carcasă.
La generatoarele de curent continuu, curentul produs este captat printr-un
colector cu lame (comutator) montat pe arborele rotorului, apoi transmis
circuitului de alimentat prin intermediul periilor colectoare care se
freacă pe lamele colectorului. Cea mai mare parte a generatoarelor de
curent alternativ sunt lipsite de perii şi curentul produs este transmis
direct la circuitul de alimentat. La alte generatoare de curent alternativ,
curentul este captat prin inele colectoare montate pe arborele rotorului
şi transmis prin periile care se freacă pe acesta.
După caz, rotorul
constituie indusul sau inductorul, statorul având, bineînţeles,
funcţia inversă. Inductorul conţine un număr variabil de
electromagneţi (poli inductori) sau, mai rar, în cazul anumitor
generatoare de curent continuu, magneţi permanenţi. În ceea ce-l
priveşte pe indus, el constă dintr-un butuc, în general sub
formă de lamele (stivuire de tole), pe care sunt dispuse
înfăşurările conductoare.
Generatoarele electrice sunt
acţionate în diferite feluri. De exemplu există generatoare electrice
cu manivelă sau cu pedală. Dar, în cea mai mare parte a cazurilor,
ele sunt antrenate de către o maşină motrice: turbina
hidraulică, turbina cu vapori, roata eoliană, maşina cu vapori,
motoarele cu aprindere prin scânteie sau prin compresie etc. (Ansamblul
generator-maşină motrice este atunci numit după caz, turbodinam,
turboalternator, grup electrogen etc.). Cu toate acestea, această
poziţie nu cuprinde decât generatoarele prezentate fără
maşina motrice.
Sunt cuprinse,
de asemenea, la această poziţie, generatoarele fotovoltaice, care
constau din panouri de celule fotovoltaice asociate cu alte dispozitive cum sunt
acumulatoarele de stocare, aparatele electronice de distribuţie
(regulatorul de tensiune, invertorul etc.) ca şi panourile sau modulele
echipate cu dispozitive chiar foarte simple (diode pentru dirijarea curentului
de exemplu), care să permită furnizarea unei energii direct
utilizabile de către un motor, un electrolizor de exemplu.
Producţia de energie
electrică se efectuează în cazul în speţă datorită
bateriilor electrice solare (sau celule solare) care transformă direct
energia solară în energie electrică (conversie fotovoltaică).
Această poziţie
cuprinde generatoarele de toate tipurile şi pentru toate utilizările,
fie că este vorba de dinamuri mari sau de alternatoare pentru centralele
electrice, de diferite generatoare, de dimensiuni variabile, utilizate pe
vapoare, în ferme izolate, pe locomotive diesel-electrice, în industrie (de
exemplu pentru electroliză sau sudură) sau, mici generatoare
auxiliare (excitatoare) utilizate pentru a excita bobinele de inducţie ale
altor maşini generatoare.
Poziţia exclude
între alte:
a)
Rolele motoare sau
tamburii motori, tamburii cu role cu motor electric încorporat, pentru
transportoare cu benzi sau cu role (poziţia 84.31).
b)
Motoarele vibratoare
şi vibratoarele electromagnetice de la poziţia 84.79 (vezi Nota explicativă de la această
poziţie).
c)
Generatoarele
electrice combinate cu o maşină motrice (poziţia 85.02).
d)
Generatoarele de
înaltă tensiune (poziţia
85.04).
e)
Pilele şi
bateriile de pile electrice (poziţia 85.06).
f)
Generatoarele
(dinamuri şi alternatoare) utilizate cu motoarele cu aprindere prin
scânteie sau prin compresie (poziţia 85.11) şi aparatele electrice de iluminare sau de semnalizare
de tipurile utilizate pentru biciclete sau automobile (poziţia 85.12).
g)
Celulele solare,
chiar asamblate în modul sau constituite din panouri neechipate cu dispozitive
chiar foarte simple care să permită să furnizeze o energie
direct utilizabilă de către un motor, un electrolizor de exemplu (poziţia 85.41).
h)
Aparatele care,
deşi adesea sunt numite generatoare, au ca funcţie nu să
producă energie electrică, ci să o adapteze la nevoile de
utilizare, cum sunt generatoarele de semnale (poziţia 85.43).
ij) Generatoarele
de la Capitolul 90 cum sunt
generatoarele de raze X (poziţia 90.22) şi generatoarele concepute numai pentru demonstraţii
şi nesusceptibile pentru alte folosiri (poziţia 90.23).
PĂRŢI
Sub rezerva dispoziţiilor generale referitoare la clasificarea
părţilor (vezi Consideraţiile generale ale Secţiunii),
părţile maşinilor din această poziţie se
clasifică la poziţia
85.03.
NOTE EXPLICATIVE LA
NOMENCLATURA COMBINATĂ
|
85.01 |
Motoare şi generatoare electrice, cu
excepţia grupurilor electrogene Se clasifică la
această poziţie, de exemplu, motoarele electrice rotative pentru
ştergătoarele de parbriz, prevăzute cu braţ şi racletă,
dar prevăzute şi cu mecanismul de transmisie corespunzător
(angrenaj cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi
şi bielă oscilantă), care transformă mişcarea de
rotaţie într-o mişcare oscilatorie. |