85.17 - APARATE ELECTRICE PENTRU TELEFONIE SAU TELEGRAFIE PRIN FIR, INCLUSIV APARATELE TELEFONICE PENTRU TELEFONIE PRIN FIR DOTATE CU RECEPTOR CORDLESS (FĂRĂ FIR) ŞI APARATE PENTRU TELECOMUNICAŢII PRIN CURENT PURTĂTOR SAU PENTRU TELECOMUNICAŢII NUMERICE (DIGITALE); VIDEOFOANE

- Aparate telefonice pentru beneficiari, videofoane

8517.11 - - Aparate telefonice pentru beneficiari pentru telefonie prin fir cu receptor fără fir ("cordless")

8517.19 - - Altele

- Telecopiatoare (faxuri) şi teleimprimatoare:

8517.21 - - Telecopiatoare (faxuri)

8517.22 - - Teleimprimatoare

8517.30 - Aparate de comutare pentru telefonie sau telegrafie

8517.50 - Alte aparate pentru telecomunicaţie prin curent purtător sau pentru telecomunicaţii numerice (digitale)

8517.80 - Alte aparate

8517.90 - Părţi

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Prin "telefonie sau telegrafie prin fir" se înţelege transmiterea la distanţă fie a cuvintelor, fie a oricărui alt sunet, a unui semnal care reprezintă un text, o imagine sau orice altă informaţie, prin modularea unui curent electric sau a unei unde optice care circulă într-un circuit material metalic sau dielectric (cupru, fibre optice, cablu mixt etc.) care leagă postul emiţător de postul receptor.

Poziţia cuprinde ansamblul de aparate electrice specifice comunicaţiilor de acest tip, inclusiv aparatele speciale de telecomunicaţie prin curent purtător.

I.- TELEFONIE

Se disting:

A) Aparate telefonice pentru beneficiari.

Aparatele telefonice pentru beneficiari permit efectuarea şi recepţia de apeluri de la alte aparate conectate la reţea. Ele cuprind:

1) Emiţătorul care este un simplu microfon şi care transformă vibraţiile acustice în curent modulat.

2) Receptoarele (căştile) care au ca funcţie să transforme curentul modulat în vibraţii acustice.

În cea mai mare parte a cazurilor, emiţătorul şi receptorul sunt combinate într-o singură piesă .

3) Avertizorul care este o simplă sonerie sau un vibrator electric destinat să prevină utilizatorul că este chemat.

4) Comutatorul-întrerupător care este în general acţionat de către combinaţia emiţător-receptor prin ridicarea de pe suporturile pe care este aşezat.

5) Dispozitivul selector (cadran cu disc, cu claviatură de exemplu) care permite celui care face apelul să intre în comunicaţie cu persoana apelată.

Prezentate separat, microfoanele, căştile, combinaţia emiţător receptor şi difuzoarele se clasifică la poziţia 85.18; avertizoarele sonore se clasifică la poziţia 85.31.

Printre celelalte dispozitive care conţin adesea posturi telefonice, se pot menţiona cele care permit să se păstreze în memorie un număr de apel, să se întrerupă o conversaţie fără a întrerupe linia, pentru a comunica cu un alt post sau să se branşeze pe alte linii pentru a asculta conversaţiile, să intervină o terţă persoană sau, eventual, pentru întrerupere etc.

Posturile telefonice au forme constructive diverse. În general se deosebesc, telefoanele de perete, concepute pentru a fi fixate pe perete şi posturile mobile, telefoane care sunt puse pe masă sau alte mobile. Există, de asemenea, posturi telefonice pentru utilizări speciale cum sunt telefoanele portabile de campanie pentru armată, interfoane pentru imobile, ale căror organe exterioare pot să se încastreze în pereţi, videofoanele pentru clădiri, care reprezintă o combinaţie constând dintr-un telefon, o cameră de televiziune şi un receptor de televiziune (transmisie prin fir), aparatele cu fise sau cu monede pentru cabinele publice, posturile telefonice pentru mine, situate în cutii etanşe.

Se clasifică aici posturile de toate tipurile, inclusiv aparatele în care sunt integrate un post telefonic (care au un selector şi o combinaţie microfon-receptor) şi un dispozitiv care să asigure transmiterea unui mesaj înregistrat şi, adesea, înregistrarea unui apel.

Telefoanele celulare sau portabile, inclusiv telefoanele pentru autovehicule, se clasifică la poziţia 85.25.

B) Centralele telefonice şi selectoarele neautomate.

Numite, de asemenea, tablouri comutatoare sau multiple, aceste aparate constau la exterior dintr-o construcţie pe care sunt, în general, asamblate diferitele organe de comutare manuală. Se clasifică aici, în special:

1) Anunţătoarele de apel sau de final (indicatoarele cu clapetă, sonerii, lămpi etc.) care alertează operatorul atunci când o comunicare este cerută sau când conversaţia este terminată.

2) Unul sau mai multe posturi de operator, cu aceeaşi structură ca şi aparatele de telefon, dar ale căror elemente sunt adesea montate diferit (de exemplu sub forma microplastroanelor cu căşti).

3) Dispozitivul de comunicare care constă în general, pe de o parte din priză mamă sau jackuri dispuse pe un tablou, şi, pe de altă parte din prize tată corespunzătoare (sau fişe) conectate la cordoane flexibile.

4) Unul sau mai multe "keyboards" care conţin o serie de chei de apel conectate electric la cordoane şi prize tată şi care permit operatorului să răspundă la solicitări, să urmărească conversaţia şi să ia notă de sfârşitul acesteia.

Centralele sunt concepute pentru a fi prinse la perete, fie pentru a sta pe sol sub forma aparatelor mobile sau nu.

Sunt utilizate pentru linii private sau pentru reţeaua publică.

C) Centralele telefonice şi selectoarele automate

Există numeroase tipuri de astfel de aparate. Ele au drept caracteristică principală posibilitatea să stabilească în mod automat o conexiune între utilizatori ca răspuns la semnalele codificate.

Unele dintre tipurile de aparate de comunicaţie automată sunt constituite în principal din selectoare, care caută linia corespunzătoare indicativului format pe postul său de către cel care face apelul şi stabilesc conexiuni între cele două linii. Sunt acţionate automat fie direct prin impulsuri care provin de la postul care face apelul, fie prin intermediul organelor terţe numite înregistratoare.

Diferitele selectoare (preselectoare, selectoare intermediare, selectoare terminale sau conectoare) şi eventual, înregistratoarele, sunt cel mai adesea asamblate în serie şi după felul lor pe şasiuri, numite rackuri, care sunt aşezate, în centrale, pe asamblajele metalice, numite suporturi de rânduri. Pentru instalaţiile mai mici pot să fie montate pe un batiu comun numit centrală automată sau autocomutator.

D) Interfoanele. Aceste aparate sunt în general constituite dintr-o combinaţie microfon-receptor telefonic sau dintr-un difuzor, un microfon si o tastatură. Sunt instalate la intrarea imobilelor care au mai multe apartamente. Ele permit vizitatorilor să apeleze un locatar apăsând pe tasta dorită şi să converseze cu el.

II.- APARATE TELEGRAFICE

Acestea sunt concepute pentru convertirea textelor sau a imaginilor în impulsuri electrice, pentru transmiterea şi recepţionarea acestor impulsuri şi convertirea lor fie în simboluri convenţionale sau indicaţii reprezentând textul sau textul însuşi şi imaginile respective.

Principalele aparate pot să fie grupate după cum urmează:

A) Aparatele pentru trimiterea mesajelor, cum ar fi:

1) Manipulatoarele, utilizate, de exemplu, la telegraful Morse sau derivatele lui. Aceste aparate constau într-un comutator în formă de manetă acţionat cu mâna, ale cărui mişcări provoacă direct impulsuri electrice care corespund unui mesaj de transmis.

2) Transmiţătoarele cu taste, în care combinaţiile de curenţi care reprezintă mesajul sunt realizate prin apăsarea pe tastele aflate pe un cadran sau o claviatură şi care corespund cu literele, cifrele sau alte semne. Pe unele aparate, claviatura este analoagă cu cea a unei maşini de scris. Aparţin la această grupă transmiţătoarele de tipurile Breguet, Hughes, Baudot etc. ca şi emiţătoarele de teleimprimatoare sau teleimprimatoarele neautomate.

Grupa cuprinde, de asemenea, aparatele care conţin un dispozitiv de afişare, un dispozitiv selector care foloseşte la stabilirea unei conexiuni şi o claviatură.

3) Aparatele de transmitere automată (cum sunt aparatele Wheatstone şi emiţătoarele teleimprimatoarelor sau teleimprimatoarelor automate), acţionate automat printr-o bandă de hârtie care a fost anterior perforată, conform textului de transmis.

B) Aparatele de recepţie, cum sunt:

1) Receptoarele de tipul Morse, care traduc impulsurile electrice în semne convenţionale (combinarea punctelor şi a liniilor) pe care un dispozitiv le trasează pe o bandă de hârtie.

2) Receptoarele numite "difuzoare" sau "sounders", în care impulsurile, prin deplasarea unei armături între două opritoare, provoacă şocuri pe care operatorul le interpretează după un cod determinat.

3) Receptoarele tip "imprimantă", care transcriu direct pe o bandă sau pe o foaie de hârtie, în caractere obişnuite, mesajul primit; este cazul între altele, al receptoarelor pentru telescriptoare sau teleimprimatoare.

Adesea, dispozitivele transmiţătoare şi dispozitivele de recepţie sunt montate sub forma unui aparat unic.

Pe de altă parte, există aparatele complexe, numite retransmiţătoare care permit să se primească emisiuni telegrafice pe o linie şi să fie transmise pe o altă linie fără intervenţia unui operator.

A) Aparatele telegrafice speciale pentru transmiterea de imagini.

La aparatele transmiţătoare din această categorie, producerea impulsurilor electrice rezultă prin explorarea, printr-un dispozitiv special, textului, a imaginii sau a fotografiei de transmis. În ceea ce priveşte receptoarele, ele fac să acţioneze pe un preparat fotografic o sursă de lumină condiţionată prin impulsuri electrice care provin de la postul de emisie.

Materialul fotografic auxiliar utilizat cu aceste aparate, (pentru developarea textelor de exemplu) se clasifică la Capitolul 90.

B) Aparatele speciale numite "pentru telecompoziţie" pentru trimiterea şi recepţia facsimilului benzilor perforate pentru maşinile de compus textul.

C) Aparatele de telecopiat pentru comunicarea la distanţă a textelor sau a imaginilor grafice prin linie telefonică. Aceste aparate care sunt branşate pe liniile telefonice constau dintr-o parte emiţătoare ce conţine un dispozitiv care permite scanarea punct cu punct a documentului original şi o parte receptoare care cuprinde un dispozitiv de înregistrare (uneori termosensibil). Aparatele din această grupă emit şi receptează automat copii în acelaşi timp.

III.- APARATE PENTRU TELECOMUNICAŢII

PRIN CURENT PURTĂTOR SAU PENTRU TELECOMUNICAŢII NUMERICE

Aceste sisteme sunt bazate pe modularea unui curent electric purtător sau a unui fascicul luminos prin semnale analogice sau numerice. Se foloseşte tehnica modulării de curent purtător şi modularea prin impulsuri codificate (MIC) sau un alt sistem numeric. Aceste sisteme servesc la transmiterea informaţiilor de toate genurile (cuvinte, date, imagini etc.).

Aceste sisteme înglobează multiplexoarele de toate felurile ca şi echipamentele de linie aferente pentru cablurile din metal sau din fibre optice. Sunt numite echipamentele de linie, în special, emiţătoarele şi receptoarele sau convertizoarele electrooptice. Aparatele modulatoare - demodulatoare (modemuri) sunt de asemenea clasificate aici.

Aparatele cu funcţiile asemănătoare pentru radiocomunicaţie se clasifică la poziţiile 85.25 sau 85.27.

PĂRŢI

Sub rezerva dispoziţiilor generale referitoare la clasificarea părţilor (vezi Consideraţiile generale ale Secţiunii) se clasifică aici părţile aparatelor de la această poziţie.

*

* *

Poziţia exclude.

a) Maşinile şi aparatele perforatoare, chiar electrice, pentru benzile perforate de hârtie, carton etc. destinate teletransmisiei automate (poziţia 84.72).

b) Bobinele de inducţie pentru instalaţiile telefonice sau telegrafice (poziţia 85.04).

c) Bateriile şi acumulatoarele (poziţiile 85.06 şi 85.07).

d) Staţiile telefonice de răspuns ce funcţionează cu un post telefonic, care nu face corp comun cu acestea (poziţiile 85.19 sau 85.20).

e) Aparatele telefonice fără fir, prezentate separat (poziţia 85.25) ca şi aparatele de emisie şi de recepţie pentru radiotelegrafie sau radiotelefonie (poziţia 85.25 sau 85.27).

f) Soneriile sau aparatele de semnalizare, ca şi tablourile de semnalizare, inclusiv aparatele de semnalizare luminoasă prin cifre acţionate prin cadranul de apel al posturilor telefonice (poziţia 85.31).

g) Relee, cum sunt releele Baudot, Creed, Picard etc. ca şi aparatura de conexiune, inclusiv repartitoarele pentru centralele telefonice (poziţia 85.36).

h) Firele, cablurile etc. izolate electric, chiar prevăzute cu organe de conexiune, inclusiv cordoanele cu fişe pentru centralele telefonice (poziţia 85.44).

ij) Contoarele de conversaţii telefonice (Capitolul 90).

k) Emiţătoarele şi receptoarele de transmitere prin curent purtător care formează o singură unitate cu instrumente sau aparate de telemăsură analogică sau numerică sau care constituie cu acestea o unitate funcţională în sensul Notei 3 de la Capitolul 90 (Capitolul 90).

l) Contoarele de durată a conversaţiilor telefonice (poziţia 91.06).

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

8517.19.10	Videofoane Se clasifică la acest cod videofoanele pentru clădiri; acestea sunt în principal o combinaţie dintre un post telefonic, o cameră video şi un receptor de televiziune (transmisie prin fir). Se clasifică la acest cod sistemele de televiziune cu circuit închis formate dintr-o cameră, un panou cu mai multe selectoare de apel la distanţă, unul sau mai multe monitoare video asociate unui post de comunicaţii şi cabluri coaxiale ce unesc diferitele elemente în seturi condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul. Produsele care se clasifică la acest cod pot fi, de asemenea, combinate cu un sistem electric de deschidere a uşilor, un dispozitiv de semnalizare sau cu o sursă de lumină.
8517.19.90	Altele În afară de posturile telefonice descrise în Notele explicative ale Sistemului armonizat la poziţia 85.17, partea I, A, se clasifică, de exemplu, la acest cod, posturile cu tastatură ce încorporează în carcasa lor un cititor de cartele magnetice, un ecran de afişare a datelor, un circuit electronic ce conţine un microprocesor, mai multe memorii, un ceas şi un modulator-demodulator (modem). Aceste aparate pot fi utilizate nu doar ca posturi telefonice ci şi (în supermarket, de exemplu) ca terminale de date, de exemplu, pentru verificarea cărţilor de credit sau a cecurilor sau la transmiterea prin linie telefonică a datelor de vânzări către maşinile automate de prelucrare a datelor.
8517.21.00	Telecopiatoare (faxuri) Aparatele de telecopiere descrise în Notele explicative ale Sistemului armonizat la poziţia 85.17, partea II, E, pot avea o memorie şi o funcţie de stocare a numerelor de apelat. Pot avea, de asemenea, funcţii suplimentare cum ar fi copierea documentelor.
8517.50.10	Pentru telecomunicaţii prin curent purtător Aparatele care se clasifică la acest cod permit transmiterea unui număr mare de mesaje în acelaşi timp pe aceiaşi linie telefonică sau telegrafică (de exemplu, cablu coaxial). Acestea permit, de asemenea, transmiterea mesajelor, utilizând ca linie reţeaua de distribuţie electrică (de exemplu, pentru legarea centralelor electrice la postul central). Principiul lor de funcţionare se bazează pe producerea unei frecvenţe purtătoare care este apoi modulată prin impulsuri electrice ce reprezintă parola, mesajul sau orice altă informaţie de transmis.
8517.80.90	Altele Se clasifică la acest cod înregistratoarele de hărţi meteorologice. Aceşti receptori telegrafici transformă semnalele modulate ce sosesc prin cablu în impulsuri electrice pentru comanda electrozilor care înregistrează. Ca urmare a acestor impulsuri, electrozii ard pe hârtia metalizată puncte ce formează linii, realizând-se astfel hărţi meteorologice.
8517.90.11	Subansamble electronice Vezi Notele explicative de la codurile 8473.10.11 şi 8473.10.19.
8517.90.82	Subansamble electronice Vezi Notele explicative de la codurile 8473.10.11 şi 8473.10.19.

SUS