90.24 -   MAŞINI ŞI APARATE PENTRU ÎNCERCĂRI DE DURITATE, DE TRACŢIUNE, DE COMPRIMARE, DE ELASTICITATE SAU DE ALTE PROPRIETĂŢI MECANICE ALE MATERIALELOR (DE EXEMPLU METALE, LEMN, TEXTILE, HÂRTIE, MATERIALE PLASTICE).

9024.10 - Maşini şi aparate pentru încercarea metalelor

9024.80 - Alte maşini şi aparate

9024.90 - Părţi şi accesorii

 

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

 

      Poziţia cuprinde un ansamblu de maşini sau de aparate concepute pentru a efectua încercări de duritate, elasticitate, rezistenţă la tracţiune, la comprimare, la încovoiere sau alte proprietăţi mecanice ale diferitelor materiale: metale, lemn, lucrări în ciment sau în beton, textile (fire, ţesături), hârtie şi cartonaşe, materiale plastice, piele etc. Ca urmare sunt excluse:

a)     Instrumentele şi aparatele care permit examenul structurii microscopice a materialelor, cum sunt microscoapele, metalografice sau altele (poziţia 90.11 sau 90.12) pentru analize din  fizică sau chimie (inclusiv dilatometrele şi porozimetrele (poziţia 90.27).

b)     Instrumentele şi aparatele care se limitează la realizarea operaţiilor de măsurare a dimensiunilor (lăţime, lărgime, grosime etc.), de calibrare, de etalonare sau de control (piese prelucrate, lucrări în metale, fire etc.) (poziţia 90.17 sau 90.31).

c)     Aparatele pentru detectarea feliilor, fisurilor sau alte defecte în materiale (poziţia 90.31).

   Maşinile şi aparatele reluate aici sunt utilizate în general după fabricarea obiectelor de încercat, atât în laboratoarele industriale cât şi în laboratoarele de cercetare, şi în acest caz, încercările se referă în cea mai mare parte a cazurilor la eşantioane riguros studiate şi adesea standardizate (epruvete). Pot fi folosite în timpul fabricării (în atelier, pe şantier etc.) sau  livrării (de exemplu  în antrepozite, magazine).

Gama lor este foarte întinsă şi se referă nu numai la maşinile cu o greutate considerabilă care pot să atingă mai multe tone, cu comandă mecanică, hidraulică sau electrică, dar şi la aparatele portabile, chiar aparate de buzunar. Unele dintre aceste maşini - cele pentru încercarea metalelor - sunt numite universale în sensul că, prin jocul dispozitivelor interschimbabile, permit încercări diferite (de duritate, de tracţiune, de încovoiere etc.). Ele operează în general intermitent , dar unele sunt concepute pentru o funcţionare automată sau semiautomată, în cazul, în care este vorba să se efectueze încercări pe fabricaţii de serie mare.

 

În cele din urmă, interpretarea rezultatelor se poate efectua fie prin citirea directă printr-un simplu dispozitiv optic (lupă), un microscop sau un proiector de profil încorporat - fie prin examinarea directă la microscop a eşantionului supus încercării (în cazul, amprentelor de bile pe eşantioane de metal). Unele maşini au, între altele, un sistem înregistrator care furnizează o diagramă a eforturilor, deformărilor etc, la care sunt supuse.

 

I.- MAŞINI ŞI APARATE PENTRU ÎNCERCAREA METALELOR

 

      Printre tipurile de încercări realizate cu maşinile sau aparatele din acest grup, sunt menţionate:

A)   Încercările la tracţiune pe epruvete, bare, fire sau cabluri, resorturi etc. Încercarea la tracţiune permite să se determine un mare număr de proprietăţi esenţiale ale metalului, în mod special elasticitatea sa şi sarcina sa la rupere. Maşinile care efectuează asemenea încercări sunt de tipuri variate, verticale sau orizontale, cu dispozitiv de tracţiune cu şurub fără sfârşit sau hidraulic, dar schematic, se compun din două plăci între care se aşează un eşantion al metalului de încercat.

B)    Încercările la duritate pe epruvete, bare, piese prelucrate etc., duritatea unui metal referindu-se la rezistenţa pe care o opune la pătrundere. Se deosebesc în mod special:

1)     Încercarea prin amprentă a bilei (bilă de oţel dur sau de carbură metalică) - sau încercarea Brinell. Amprenta se obţine, funcţie de maşină, printr-un levier, un resort, un piston, care acţionează pe bilă în mod progresiv, fără şocuri sau percuţii repetate; diametrul acestei amprente este măsurat la microscop.

2)     Încercare prin amprenta unui vârf de diamant, fie prin metoda Rockwell (citind adâncimea de pătrundere a vârfului pe cadranul comparatorului), fie prin metoda Vickers (determinarea la microscop a dimensiunii amprentei obţinute). Există alte variante ale acestor procedee (Monotron, Shore, Knoop etc.) ca şi aparate de încercare a metalelor puţin dure care utilizează penetratoare de oţel (în cazul metodei Rockwell); cele trei procedee de mai sus pot fi puse în practică pe aceeaşi maşină.

3)     Încercarea prin reluare, cu ajutorul aparatelor denumite scleroscoape sau sclerografe care utilizează principiul după care cu cât metalul este mai dur, cu atât mai mare este înălţimea de ricoşare (salt nou) a unui ciocan mic, în general terminat printr-un con cu vârf de diamant, care este lăsat să cadă de la o înălţime determinată pe suprafaţa probei de încercat.

4)     Încercarea durităţii cu pendulul, bazată pe observarea oscilaţiilor unui pendul (constituit de exemplu dintr-o masă de fontă, în formă de arc care, având la mijlocul său o bilă de oţel) aşezat pe corpul de încercat.

C)  Încercările la încovoiere.

1)     Prin şoc, pe bare, crestate sau nu, care stau pe două suporturi, prin şocuri repetate ale unui aparat de tipul berbecului (berbec de şoc, berbec-pendul etc.) în care se utilizează forţa unui pendul pentru a provoca spargerea epruvetei şi pentru a determina rezistenţa sa.

2)     Prin presiune (pe bare în mod special) sau prin deformare (în cazul resorturilor).

D)  Încercările la ambutisare, aplicate metalelor în foi şi care constau în aplicarea la centrul probei de încercare, a unui poanson terminat în general printr-o bilă de oţel presată progresiv până la perforare. Se notează apariţia primei deformări şi se măsoară efortul şi săgeata corespunzătoare.

E)       Încercările la îndoire (pentru table, bare sau fire), de comprimare sau de forfecare (utilizate pentru fonte).

F)    Încercările la oboseală ale pieselor supuse, nu numai la eforturi simple (ca în cazurile vizate mai sus), dar şi la eforturi compuse şi variabile. Se folosesc în acest scop maşini numite cu flexiune rotativă (în care piesele încorporate se rotesc la viteză mare), maşinile prin torsiuni alternative (în care eforturile îşi schimbă sensul alternativ) sau, de exemplu  aparatele cu funcţionare electromagnetică.

 

II.- MAŞINI ŞI APARATE PENTRU ÎNCERCAREA TEXTILELOR

   Principalele încercări pe materiale textile realizate pe maşini clasificate la această poziţie sunt:

1)      Încercări  de  tenacitate, de  alungire  înainte  de  rupere, de  elasticitate, de  rezistenţă la tracţiune, încercări asemănătoare (aceste diferite încercări putând de altfel să fie    combinate), care sunt legate fie de fibrele elementare, fie de fire, corzi sau cabluri sau de ţesăturile obişnuite, chingi, curele etc.

   Asemenea încercări se efectuează cu ajutorul dinamometrelor de tipuri diferite, proiectate după principiul lor de construcţie, (dinamometre cu manetă pendulară, cu balansier etc. sau după utilizarea lor predominantă (dinamometre pentru fire simple, pentru fire răsucite sau cablate, pentru fibre de sticlă, pentru jurubiţe, pentru ţesături etc.) sau de extensometre (sau extensimetre). Unele dinamometre sunt echipate cu dispozitive cu bile pentru încercarea la perforare a ţesăturilor.

2)      Încercările destinate să măsoare schimbările dimensiunilor în ţesături (raza în mod special), prin măsurarea procentajului alungirii sau a contracţiei unui eşantion la ţesătura care trece de la starea uscată la starea umedă şi supus la întindere.

3)     Încercările de rezistenţă la uzură, practicate pentru examenul tuturor articolelor textile expuse la frecare (postavuri, pânzeturi, lenjerie de masă etc.) sau pentru firele însele.

   Aceste încercări sunt realizate cu ajutorul aparatelor (abrazimetre, uzometre etc.) în care o bandă de ţesătură tensionată este uzată progresiv pe un organ de frecare (disc abraziv, cilindru care se roteşte, prevăzut cu aripioare metalice, freză de oţel etc.). Se determină rezistenţa la uzură prin numărul de rotaţii ale organului de frecare, necesare pentru a provoca ruperea ţesăturii.

      Nu sunt cuprinse aici aparatele utilizate în cursul operaţiilor care sunt legate de controlul materialelor textile, şi în mod special instrumentele pentru verificarea regularităţii firelor, tensiometrele pentru determinarea tensiunii la care sunt supuse firele pe unitoare, ţevile cu fire de urzeală etc., torsiometrele şi torsiografele pentru măsurarea torsiunii firelor (poziţia 90.31).

 

III.- MAŞINI ŞI APARATE  PENTRU ÎNCERCAREA HÂRTIEI,  CARTONULUI, LINOLEUMULUI,  MATERIALELOR PLASTICE MOI, CAUCIUCULUI MOALE

 

      Aceste încercări sunt legate în principal de rezistenţa la tracţiune (măsurarea alungirilor, a sarcinii la rupere etc.) sau a rezistenţei la perforare. Sunt efectuate cu ajutorul dinamometrelor de concepţie sensibil analoge cu cele utilizate pentru textile.

      Aceste încercări sunt legate de asemenea de rezistenţa la crăpare, la şifonare (adică la plieri şi deplieri succesive) şi sunt realizate, cu ajutorul aparatelor, cunoscute sub numele de dispozitive de încercare la crăpare, pliagrafe etc. Pentru materialele plastice moi, sau cauciuc moale se practică de asemenea încercări de elasticitate pe aparate numite elasticimetre, elastometre, rebondimetre, încercările de rezistenţă la tracţiune (determinarea modului) cu ajutorul modulometrelor, la abraziune cu ajutorul abrazimetrelor, încercările de plasticitate sau rezistenţă la comprimare cu ajutorul plastometrelor.

IV.- MAŞINI ŞI APARATE PENTRU ÎNCERCAREA ALTOR MATERIALE

     Cea mai mare parte a acestor materiale (lemn, beton, materiale plastice dure etc.) sunt supuse, ca şi metalele, la încercări de tracţiune, de încovoiere, de duritate, de comprimare, de forfecare, de abraziune şi aceasta, cu ajutorul maşinilor sau aparatelor derivate de la cele folosite pentru încercările metalelor (prin amprenta unei bile, prin şoc etc.).

    Poziţia cuprinde de asemenea la un mare număr de aparate - de format mic în general şi de concepţie particulară - pentru determinarea rezistenţei la tracţiune, la încovoiere, la comprimare etc., a epruvetelor formate cu nisipuri de topitorie, ca şi pentru măsurarea durităţii suprafeţei mulajelor sau a miezurilor de topitorie finisate.

 

PĂRŢI ŞI ACCESORII

 

   Sub rezerva dispoziţiilor de la Notele 1 şi 2 ale acestui Capitol (vezi Consideraţiile generale de mai sus) se clasifică aici părţile şi accesoriile instrumentelor sau aparatelor de la această poziţie.

 

SUS