90.27 - INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU ANALIZE FIZICE SAU CHIMICE (DE EXEMPLU POLARIMETRE, REFRACTOMETRE, SPECTROMETRE, ANALIZOARE DE GAZE SAU GAZE ARSE), INSTRUMENTE ŞI APARATE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL AL VÂSCOZITĂŢII, AL POROZITĂŢII, AL DILATĂRII, AL TENSIUNII SUPERFICIALE SAU SIMILARE SAU PENTRU MĂSURĂRI CALORIMETRICE, ACUSTICE SAU FOTOMETRICE (INCLUSIV EXPONOMETRE); MICROTOAME.

9027.10 - Analizoare de gaze sau de gaze arse

9027.20 - Cromatografe şi aparate de electroforeză

9027.30 - Spectrometre, spectrofotometre şi spectrografe care utilizează radiaţii optice (ultraviolete, vizibile, IR)

9027.40 - Exponometre

9027.50 - Alte instrumente şi aparate care utilizează radiaţiile optice (ultraviolete, vizibile, IR)

9027.80 - Alte instrumente şi aparate

9027.90 - Microtoame; părţi şi accesorii

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Printre instrumentele şi aparatele cuprinse în această poziţie, se pot enumera:

1) Polarimetrele, aparate care se folosesc pentru măsurarea unghiului de rotaţie al planului de polarizare al unui fascicol luminos care traversează substanţele optic active, adică dotate cu putere de rotaţie. Ele cuprind o sursă luminoasă, un sistem optic cu prisme polarizatoare şi analizoare, un port-tub destinat să primească substanţa de analizat, o lunetă de observare şi un tambur de măsurare.

Polarimetrele electronice, au, în afara elementelor optice principale ale unui polarimetru clasic, o celulă fotoelectrică.

2) Analizoarele de penumbră pentru analiza luminii polarizate rectiliniu sau eliptic.

3) Zaharimetrele, polarimetre speciale rezervate pentru determinarea conţinutului de zahăr al soluţiilor zaharate.

4) Refractometrele, aparate care folosesc la determinarea indicelui de refracţie al lichidelor sau al solidelor, care este o constantă pentru a aprecia puritatea substanţelor. Ele au un sistem de prisme, de lunete de observare şi de citire, un dispozitiv de reglare a temperaturii (indicele de refracţie variind rapid cu aceasta). Aceste aparate au un câmp de aplicare foarte larg, în industria alimentară (examinarea uleiurilor, unturilor sau a altor corpuri grase, analiza dulceţurilor sau a sucurilor de fructe etc.), sticlărie (pentru determinarea indicilor de refracţie a oglinzilor, de exemplu), rafinării de petrol, în biologie (măsurarea conţinutului de proteină al serului sanguin sau decantărilor etc.).

Cea mai mare parte a refractometrelor sunt montate pe soclu sau pe picior, unele sunt manuale, altele sunt construite pentru a fi fixate pe peretele recipienţilor.

5) Spectrometrele, aparate pentru măsurarea lungimii de undă a razelor spectrului de emisie sau spectrului de absorbţie. Aceste aparate au un colimator cu fantă reglabilă care primeşte lumina de analizat, una sau mai multe prisme de sticlă orientabile, o lunetă de observare şi o placă. Unele aparate - pentru infraroşu sau ultraviolet - utilizează prismele sau reţelele de difracţie.

Sunt clasificate aici: spectroscoapele folosite pentru observarea spectrelor (dispoziţia razelor etc.), spectrografele care permit înregistrarea spectrului pe placa fotografică sau pe o peliculă (spectrogramele), monocromatoarele, instrumente destinate să izoleze o rază particulară a spectrului.

De observat că spectroheliografele şi spectrohelioscoapele utilizate pentru observaţiile solare se clasifică la poziţia 90.05, spectroproiectoarele pentru observare în proiecţia mărită, spectrograme pe ecran, la poziţia 90.08, microscoapele micrometrice şi spectrocomparatoarele care au un microscop pentru examenul comparativ al spectrogramelor prin observarea optică la poziţia 90.11 şi analizoarele de spectru pentru măsurarea şi controlul mărimilor electrice la poziţia 90.30.

6) Spectrografele de masă şi instrumentele asemănătoare utilizate în mod special pentru analiza constituţiei izotopice etc. a substanţelor. Cu toate acestea, calutroanele pentru separarea izotopică sunt excluse de la această poziţie ( 84.01).

7) Colorimetrele. Acest termen se aplică la două tipuri diferite de instrumente. Primul este utilizat pentru a determina culoarea unei substanţe (lichidă sau solidă) comparând această culoare cu cea care rezultă din amestecul a trei culori primare (roşu, verde şi albastru). Celălalt gen de colorimetru este utilizat în analizele chimice sau biochimice pentru determinarea gradului de concentrare al unei substanţe oarecare prezente într-o soluţie, prin compararea culorii substanţei (sau aceasta după tratarea printr-un reactiv) cu culoarea plăcilor etalon sau a unui lichid etalon. La colorimetrele din acest din urmă grup, soluţia a cărei concentraţie este căutată şi soluţia etalon sunt plasate în două epruvete, care sunt comparate cu ajutorul a două prisme observate printr-un ocular. Unele colorimetre sunt bazate pe folosirea celulelor fotoelectrice. Alte instrumente de acest tip utilizează o bandă de hârtie acoperită cu un agent chimic care schimbă culoarea ca urmare a unei reacţii cu un gaz. Aceste instrumente au două celule fotoelectrice din care una măsoară culoarea înainte, iar cealaltă după reacţia cu gazul.

La colorimetre pot fi adăugate alte aparate pentru examenele optice; nefelometre şi turbidimetre (pentru determinarea impurităţilor din soluţii), absorbimetrele, fluorometrele (pentru determinarea fluorescenţei, utilizate în dozarea vitaminelor, alcaloizilor etc.), aparate de măsurare a gradului de albire şi opacimetre (special folosite pentru a măsura albirea, opacitatea şi strălucirea, în paste pe baze de hârtie, hârtie etc.) etc.

8) Analizoarele de gaze sau de gaze arse, utilizate pentru analiza gazelor combustibile sau a produselor de ardere (gaze arse) în cuptoarele de cocs, gazogene, furnale înalte etc. şi care permit dozarea acidului carbonic, oxidului de carbon, oxigenului, hidrogenului, azotului sau hidrocarburilor în vederea unei conduceri raţionale a fabricaţiei. Analizoarele electrice sunt utilizate în numeroase industrii, pentru măsurarea compoziţiei gazelor următoare: anhidrida carbonică, oxidul de carbon şi hidrogenul, oxigenul, hidrogenul, anhidrida sulfuroasă, amoniacul gazos.

Unele dintre aceste aparate funcţionează prin dozarea volumetrică a gazelor arse sau absorbite prin substanţe chimice corespunzătoare, cum sunt:

1°) Aparatele Orsat, care cuprind un aspirator de gaze, unul sau mai multe tuburi absorbante şi un tub de măsurare.

2°) Aparatele cu combustie sau cu explozie, care sunt prevăzute în plus cu un tub de ardere sau de explozie (tub capilar din platină, tub cu fir de platină sau de paladiu, cu scântei de inducţie etc.).

Aceste tipuri de aparate pot fi combinate.

Alte modele acţionează în funcţie de densitate, prin condensarea şi distilarea fracţionată, sau după principiile următoare:

l°) Conductibilitatea termică a gazelor.

2°) Efectul caloric al gazelor combustibile asupra unui electrod (de exemplu amestec de oxid de carbon şi de hidrogen din gazele arse).

3°) Absorbţia selectivă a unei radiaţii ultraviolete vizibile, infraroşii sau a microundelor, prin gazul de studiat.

4°) Diferenţa de permeabilitate magnetică a gazelor.

5°) Reacţiile chimioluminiscente dintre gaz şi o componentă a unui gaz auxiliar potrivit.

6°) Ionizarea hidrocarburilor în flacăra de hidrogen.

7°) Diferenţa dintre conductibilitatea unui reactiv lichid înainte şi după reacţia cu gazul.

8°) Reacţia electrochimică în celule de electrolit lichid sau solid (în particular oxidul de zirconiu pentru analiza oxigenului).

Se clasifică aici, aparatele cu utilizări industriale, concepute pentru a fi utilizate la recipient, adică în legătură directă cu cuptoarele, gazogenele etc. Sunt excluse de la poziţie, analizoarele de gaz constând din articole de sticlă de laborator în sensul poziţiei 70.17.

9) Detectoarele electronice de gaze arse, pentru cuptoare, cămine etc., în care un fascicol de raze luminoase (sau infraroşii) este dirijat pe o celulă fotoelectrică; atunci când acest fascicol traversează perdeaua de gaze arse, se produc în circuitul celulei fotoelectrice, în funcţie de densitatea mai mare sau mai mică a gazelor arse, variaţii ale curentului care acţionează un indicator gradat sau un sistem înregistrator şi, în unele cazuri, o clapetă de reglare.

Detectoarele electronice de gaze arse prevăzute numai cu un organ avertizor se clasifică la poziţia 85.31.

10) Grizumetrele (detectoarele de grizu) şi alte aparate pentru detectarea gazelor (CO, CO₂ etc.) în galeriile minelor, tunelelor, conductelor etc.).

11) Aparatele pentru dozarea pulberilor în gaze, a căror funcţionare se bazează pe trecerea printr-un cartuş filtrat a unei cantităţi determinate de gaz şi prin cântărirea cartuşului înainte şi după încercare. Se clasifică aici tindalometrele, aparate destinate măsurării conţinutului aerului în pulberi, încercărilor măştilor de pulberi, filtrelor etc.; se compun dintr-o cameră cu pulbere acoperită cu sticlă neagră, cu un dispozitiv de iluminat, cu un cap fotometric cu dispozitiv de măsură cu prisme şi un cerc gradat pentru citirea unghiurilor de rotaţie.

12) Analizoarele de oxigen, pentru determinarea oxigenului dizolvat într-un lichid cu ajutorul unei celule polarometrice sau reacţiei taliului cu oxigenul dizolvat (măsurarea variaţiei conductibilităţii electrolitice).

13) Analizoarele polarografice pentru determinarea componentelor lichidelor, de exemplu urmele de metale în stare dizolvată în apă, prin măsurarea şi determinarea relaţiei curent/tensiune a electrozilor introduşi în lichid.

14) Analizoarele pe cale chimică umedă pentru determinarea componentelor organice sau anorganice a lichidelor, de exemplu urmele de metal, de fosfaţi, de nitraţi, de cloruri, sau parametrii globali, cum sunt "necesarul de oxigen" sau "conţinutul total de carbon organic". Analizorul este compus dintr-un dispozitiv de pregătire a eşantionului, dintr-un dispozitiv de analiză cu, electrozi sensibili la ioni, dintr-un fotometru sau dintr-un polarograf şi în cazul analizoarelor automate, dintr-un regulator.

15) Vâscozimetrele şi similare (ixometre etc.), aparate care se utilizează pentru determinarea vâscozităţii, adică frecarea internă care caracterizează un lichid.

Acestea funcţionează, în general:

l°) Fie prin metoda tubului capilar (măsurarea timpului necesar lichidului pentru a se scurge prin tub la presiune constantă) - este cazul vâscozimetrelor Ostwald, Engler etc.

2°) Fie prin metoda frecării unui solid cu un lichid.

3°) Fie prin metoda care constă în măsurarea timpului de cădere a unei bile printr-un mediu lichid.

16) Polariscoapele, pentru constatarea tensiunilor interne în sticlã, ca urmare a îmbinãrii, rãcirii, sudurii etc., tensiuni care predispun sticla la spargere. Aparatul este constituit dintr-o cameră în care se află o lampă electrică, un difuzor de lumină, un polarizor şi o lunetă de observare cu polarizare. Tensiunile se manifestă prin irizări strălucitoare ale sticlei observate în aparat.

17) Dilatometrele, pentru măsurarea dilatărilor sau a contracţiilor materialelor, cum sunt ceramicele, sticlele, oţelurile, aliajele metalice, cocsurile etc., ca urmare a variaţiilor de temperatură. Aceste aparate sunt cel mai adesea înregistratoare, înregistrarea putând să se facă mecanic pe o diagramă sau fotografic.

18) Aparatele pentru determinarea porozităţii sau permeabilităţii (la apă, la aer, sau la alte gaze etc.) aparatele denumite porozimetre sau permeametre (termen ce nu trebuie să fie confundat cu cel folosit pentru denumirea aparatelor pentru măsurarea permeabilităţii magnetice a corpurilor) şi folosite pentru examenul hârtiilor, fibrelor textile, ţesăturilor, materialelor plastice, pieilor, nisipurilor etc.

19) Instrumentele pentru măsurarea tensiunii superficiale sau de interfaţă a lichidelor (tensiometre, balanţe tensiometrice etc.), fenomen care este determinat în general printr-una dintre cele trei mărimi: greutatea unei picături care cade dintr-un tub capilar dat (sau numărul de picături pentru un volum dat), înălţimea de urcare liberă a lichidului într-un capilar cu diametrul cunoscut, forţa necesară de smulgere a unui inel de la suprafaţa lichidului.

20) Aparatele (osmometre) pentru determinarea presiunii osmotice, adică a presiunii care se manifestă atunci când două lichide miscibile sunt separate printr-o membrană parţial şi inegal permeabilă la cele două lichide.

21) Aparatele de încercare a uleiurilor minerale sau a derivaţilor lor, ca şi a gudroanelor, bitumurilor sau asfalturilor cum sunt aparatele pentru determinarea punctului de inflamabilitate, a punctului de solidificare, a punctului de curgere, a punctului de picurare a grăsimilor minerale, a punctului de topire al parafinei, a conţinutului de apă sau sedimente, a conţinutului de sulf, a reziduului de carbon, a consistenţei unsorilor sau a gudroanelor, a punctului de tulburare sau punctului de congelare etc..

22) pH-metrele şi aparatele de măsurare a potenţialului de oxidoreducere (pH-metrele), primele folosind pentru măsurarea mărimii prin care se evaluează caracterul acid sau bazic al mediului (apa pură reprezentând mediul neutru prin excelenţă) şi cele din urmă utilizate pentru măsurarea puterii oxidante sau reducătoare a unei soluţii. Metoda cea mai utilizată este cea electrometrică, în sensul că este bazată pe folosirea electrozilor care furnizează o diferenţă de potenţial proporţională cu pH-ul sau rH-ul mediului. Aceste aparate se pot efectua măsurători dar pot funcţiona şi ca regulatoare.

23) Aparatele de electroforeză bazate pe variaţia concentraţiei produse într-o soluţie prin trecerea unui curent continuu, ceea ce duce la o migrare a substanţelor ionizate la viteze diferite, în funcţie de natura lor.

Majoritatea acestor instrumente au un dispozitiv fotometric compus dintr-o celulă fotoelectrică şi un microampermetru gradat direct în densităţi optice. Sunt utilizate pentru analiza diferitelor soluţii (proteine, amino-acizi etc.) pentru examenul substanţelor fiziologice (plasmă, hormoni, enzime etc.) sau pentru studiul fenomenelor de polimerizare.

24) Cromatografele, cu fază lichidă, cu fază gazoasă, cu ioni sau în straturi subţiri, utilizate pentru analiza componentelor de gaze sau de lichide. Gazul sau lichidul trece prin coloanele sau straturile unei substanţe absorbante pentru a fi apoi măsurat cu ajutorul unui detector. Timpul de trecere prin coloanele sau peste straturile subţiri este funcţie de natura componentelor de analizat, intensitatea semnalului detectorului fiind caracteristică pentru cantitatea lor.

25) Titrimetrele electronice pentru dozarea apei, sărurilor de argint, halogenilor etc., cu ajutorul electrozilor de măsură.

26) Instrumentele de analiză - uneori numite umidometre - bazate pe constanta dielectrică a substanţelor.

27) Catarometrele, care sunt aparate de măsură pentru determinarea conductibilităţii electrolitice sau a concentraţiei sărurilor acizilor sau bazelor dizolvate în lichide.

28) Densimetrele şi microdensimetrele, cu celulă fotoelectrică, pentru studiul clişeelor spectrografice şi în general pentru analiza oricărui fenomen înregistrat pe o emulsie fotografică.

29) Fotometrele, aparate care folosesc pentru măsurarea intensităţii unei surse luminoase, măsurarea constând în dispunerea luminii de studiat şi cea care foloseşte pentru comparare, în aşa fel încât ele să producă aceeaşi iluminare pe o suprafaţă. Dacă în loc să se compare două lumini, se compară spectrele lor, se utilizează spectrofotometrele.

Fotometrele sunt foarte utilizate în diferite lucrări sau analize necesare în colorimetrie şi conduc la determinarea gradului de concentrare, a gradului de strălucire sau de transparenţă a corpurilor solide, de înnegrire a plăcilor sau peliculelor fotografice (densimetre), gradului de colorare a corpurilor solide transparente sau opace sau a soluţiilor.

Unele fotometre utilizate în fotografie sau în cinematografie sunt cunoscute sub numele de exponometre (sau expozimetre) şi sunt destinate măsurării timpului de expunere sau determinării diametrului de deschidere a diafragmei.

30) Luxmetrele, aparatele care folosesc pentru măsurarea intensităţii luminii (în lucşi) a unei surse luminoase.

31) Calorimetrele, aparate pentru măsurarea cantităţii de căldură absorbite sau cedate printr-un corp solid, lichid sau gazos, printre care se deosebesc în general:

A) Calorimetrele cu gheaţă (numite ale lui Bunsen) bazate pe variaţiile volumului pe care le produce gheaţa în timpul topirii sale. Ele sunt constituite dintr-un tub de reacţie înconjurat cu gheaţă, care este introdus într-un rezervor umplut cu apă, şi un tub gradat care conţine mercur.

B) Calorimetrele cu încălzire (numite ale lui Berthelot) bazate pe principiul transferului de căldură. Sunt compuse dintr-un vas calorimetric umplut cu apă aşezat într-o cuvă care conţine apă şi are, între altele, agitatoare şi termometre. Bazate pe acest principiu există două tipuri curente de calorimetre:

1°) Calorimetrele pentru determinarea căldurii specifice a gazelor sau a combustibililor lichizi. În aceste aparate apa circulă printr-un compartiment în care este arsă o anumită cantitate de gaz sau de lichid şi se măsoară diferenţa de temperatură a apei la intrare şi la ieşire.

2°) Bombe calorimetrice utilizate pentru a determina puterea calorifică a materialelor; sunt formate dintr-un recipient de oţel (bombă), care conţine o cantitate determinată de substanţă solidă sau lichidă a cărei putere calorifică trebuie să fie determinată şi oxigen sub presiune. Cu ajutorul unui dispozitiv, se declanşează arderea eşantionului în oxigen şi cantitatea de căldură degajată este determinată prin aşezarea recipientului într-un calorimetru cu apă.

Se clasifică aici, calorimetrele cu utilizare industrială care sunt montate pe instalaţia de producere a gazelor a căror putere calorifică este studiată. Aceleaşi instrumente cuplate cu aparate de reglare care au ca funcţie să menţină amestecul de gaze cu putere calorică dorită, se clasifică la poziţia 90.32.

32) Crioscoapele şi ebulioscoapele, altele decât cele care constau din obiecte de sticlă de laborator în sensul celor de la poziţia 70.17.

*

* *

Poziţia cuprinde şi microtoame, aparate utilizate în practica microscopică pentru a decupa în lame foarte subţiri şi cu o grosime cunoscută eşantioanele substanţelor de examinat. Se deosebesc printre ele: microtoamele manuale (un fel de aparate de ras drepte), microtoamele rotative, microtoamele cu cursor culisant (pe plan orizontal sau pe plan înclinat).

PĂRŢI ŞI ACCESORII

Sub rezerva dispoziţiilor de la Notele 1 şi 2 de la acest Capitol (vezi Consideraţiile generale), se clasifică aici părţile şi accesoriile instrumentelor sau aparatelor în cauză, în măsura în care sunt recunoscute ca fiind exclusiv sau în principal concepute pentru aceste instrumente sau aparate.

*

* *

Poziţia exclude:

a) Articolele din materiale refractare pentru laboratoare (retorte, recipiente, creuzete, capsule, nacele şi analoge), de la poziţia 69.03, ca şi articolele asemănătoare din alte materiale ceramice, de la poziţia 69.09.

b) Articolele care constituie articole de sticlărie de laborator (poziţia 70.17) (vezi mai jos).

c) Microscoapele (poziţiile 90.11 sau 90.12).

d) Balanţele de precizie de la poziţia 90.16.

e) Aparatele cu raze X şi aparate asemănătoare care utilizează radiaţiile substanţelor radioactive (poziţia 90.22).

f) Instrumentele şi aparatele pentru demonstraţii, în sensul celor de la poziţia 90.23.

g) Maşinile şi aparatele pentru încercările materialelor (poziţia 90.24).

h) Densimetrele, areometrele, termometrele, higrometrele şi alte aparate de la poziţia 90.25, chiar cu utilizare de laborator.

ij) Aparatele de la poziţia 90.26.

*

* *

Clasificarea instrumentelor şi aparatelor care sunt cuprinse, prin denumire la această poziţie, dar care sunt susceptibile să corespundă şi noţiunii de obiecte de sticlă de laborator în sensul celor de la poziţia 70.17.

În ceea ce priveşte instrumentele şi aparatele din această categorie, pentru a determina la care dintre cele două poziţii avute în vedere aparţine articolul, este bine să se ţină cont de consideraţiile următoare:

Simplu fapt că acest articol poartă numele aparatului sau instrumentului bine individualizat nu este suficient pentru a-l include la poziţia 90.27, dacă acest aparat sau instrument, constituit din diferite părţi şi chiar gradat sau calibrat, are caracterul unui articol de sticlă, fie că este complet din sticlă sau are, de exemplu cu titlu accesoriu, unul sau mai multe dopuri sau racorduri de cauciuc sau de alte materiale sau dispozitive simple de fixare (suporturi, trepiede etc.) de asemenea din toate materialele.

1) Din contră, combinaţia elementelor de sticlă cu o proporţie mare de elemente din alte materiale, ca şi încorporarea sau montarea pe loc a părţilor de sticlă în şasiuri, batiuri, cofrete sau asemănătoare, sunt criterii care fac să se piardă caracterul de sticlărie de laborator la instrumentele constituite în felul acesta.

2) La fel, combinaţia de elemente de sticlă cu instrumente de măsură propriu-zise (manometre, termometre etc.) poate, în practică, să constituie o indicaţie de natură să facă să se considere aparatele constituite în felul acesta ca intrând la această poziţie.

Pe baza acestor indicaţii, se va considera deci ca fiind legate de poziţia 70.17, cu titlu de exemple, instrumentele următoare atunci când se prezintă sub forma sticlăriei simplu gradate sau calibrate.

Butirometrele, lacto-butirometrete şi aparatele asemănătoare pentru încercări de produse lactate; albuminometrele şi ureometrele; eudiometrele; volumetrele, nitrometrele, aparatele lui Kipp, lui Kieldahl şi instrumentele asemănătoare, calcimetre, crioscoape şi ebulioscoape pentru determinarea greutăţilor moleculare etc.

*

* *

Poziţia nu cuprinde, chiar dacă, prin debitul lor mic, dimensiunile lor reduse şi prin structura lor în general sunt clar destinate echipamentului de laborator (în vederea pregătirii sau tratamentului eşantioanelor), maşinile şi aparatele (electrice sau nu) de natura celor vizate la Secţiunea XVI. Acesta este cazul, al cuptoarelor, autoclavelor, etuvelor, desicatoarelor, concasoarelor şi amestecătoarelor, centrifugelor, alambicurilor, preselor, filtrelor şi filtrelor-prese, agitatoarelor.

Este la fel, a fortiori, pentru aparatele de încălzire (reşouri, becuri Bunsen, bain-marie etc.), utilajul, mobilierul de laborator (mese de microscopie, capete etc.) articolele de periat, care urmează regimul lor propriu (Secţiunea XV, Capitolele 94 sau 96).

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

9027.10.10	Electronice De exemplu, se clasifică la acest cod numărătoarele de particule de aer care lucrează cu laser. Acestea sunt aparate electronice care determină în instalaţiile industriale sau în secţiile medicale, de exemplu, conţinutul de praf ce se află în aerul filtrat deja. Particulele de praf conţinute într-un eşantion de aer provoacă, sub efectul unei raze laser, producerea, în camera de măsurare, a unei lumini difuze, care, focalizată printr-un sistem de lentile este sesizată de către o fotodiodă şi transformată în semnal electric. Conţinutul în particule de praf se determină făcând media datelor de comparat preprogramate şi rezultatele măsurătorilor sunt vizualizate pe afişajul numeric al aparatului sau imprimat pe bandă de o imprimantă externă. Acest rezultat, sub formă de semnal electric, poate fi transmis printr-un circuit la interfaţa unei maşini automate de prelucrare a datelor.
9027.30.00	Spectrometre, spectrofotometre şi spectrografe care utilizează radiaţii optice (UV, vizibile, IR) De exemplu, se clasifică la acest cod aparatele electronice comandate de un microprocesor (numite analizoare optice cu canale multiple) pentru măsurarea şi analizarea lungimii de undă a semnalelor optice pentru examenelor spectrale. Lungimile de undă măsurate cu ajutorul detectorilor sunt transformate în semnale electrice numerice şi comparate (analizate) cu valori prestabilite. Rezultatul comparaţiei este evaluat prin calcul şi vizualizat pe monitoare externe conectabile.
9027.50.00	Alte instrumente şi aparate care folosesc radiaţii optice (UV, vizibile, IR) De exemplu, se clasifică la acest cod aparatele utilizate în laboratoarele pentru analize chimice sau în spitale pentru analizarea în întregime automatizată a serului sanguin. Sunt alcătuite dintr-un aparat de analiză (prevăzut cu un dispozitiv pentru prepararea eşantioanelor, un dispozitiv de dozare a reactivilor şi dintr-un dispozitiv de măsurare fotometrică compus dintr-o lampă halogenă drept sursă luminoasă şi fotodiode ca detectori), un aparat de comandă şi de evaluare (prevăzut cu microprocesoare şi cu un ecran pentru vizualizare rezultatelor măsurătorilor) şi o imprimantă pentru imprimarea rezultatelor măsurătorilor. Aceste trei aparate distincte sunt legate între ele prin cabluri.
9027.80.97	Altele De exemplu, se clasifică la acest cod dulapurile de încercări cu aer condiţionat, echipate cu o cameră presurizată, cu un încălzitor electric, cu un dispozitiv de umidificare a aerului şi cu o comandă electrică şi în care componentele electronice sunt supuse, în vederea controlării aptitudinilor lor funcţionale, izolaţiei lor etc., la diferite condiţii de presiune, temperatură şi umiditate prin simularea condiţiilor mediului ambiant în care acestea vor funcţiona.

SUS