90.28 -   CONTOARE DE GAZE, DE LICHIDE SAU DE ELECTRICITATE, INCLUSIV CONTOARELE PENTRU ETALONAREA LOR.

9028.10 - Contoare de gaze

9028.20 - Contoare de lichide

9028.30 - Contoare de electricitate

9028.90 - Părţi şi accesorii

 

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

 

    Aparatele de la această poziţie cuprind de regulă un dispozitiv care este pus în mişcare la o viteză proporţională cu debitul lichidului. Contoarele sunt adesea montate în derivaţie sau asociate cu transformatoarele de măsurare aşa încât numai o parte din lichid le traversează; cu toate acestea, sunt calibrate pentru a indica cantitatea totală a lichidului care trece în conducta sau circuitul principal.

    Contoarele de gaze, de lichide sau de electricitate rămân cuprinse aici chiar dacă au un dispozitiv înregistrator cu mişcare de orologerie sau dacă sunt prevăzute cu un dispozitiv simplu mecanic sau electric pentru declanşarea aparatelor de semnalizare, a organelor de comenzi ale maşinilor etc.

 

 

I.- CONTOARE DE GAZE SAU DE LICHIDE

     Sunt aparate care folosesc la  măsurarea, exprimată în general în litri sau metri cubi, a cantităţii de lichid care traversează o conductă, în timp ce debitmetrele, care indică debitul (cantitatea, în greutate sau în volum, pe unitatea de timp), se clasifică la poziţia 90.26.

     Poziţia cuprinde contoarele de consum (contoarele de abonaţi) ca şi contoarele de producţie (de uzină) sau de distribuţie, inclusiv contoarele de control şi etalon. În afara contoarelor simple, există, contoare cu utilizări speciale, cum sunt contoarele cu maxim, cu plată anticipată, cu calcul al preţului etc.

    Aceste contoare cuprind un organ de măsură (turbină, piston, membrană etc.), un mecanism de distribuţie a lichidului (cu distribuitor), un dispozitiv de transmisie (şurub fără sfârşit, vilbrochen, angrenaje sau altele), un mecanism de ceasornic şi un indicator (cu ace, role sau împreună).

A) Contoarele de gaze.

1)  Contoarele hidraulice.

   În mod obişnuit, organul de măsură este un tambur sau un volant constituit dintr-o roată cu spiţele fixate într-o ladă cilindrică şi introdusă într-un lichid (apă, ulei etc.) până peste axul său. Tamburul este pus în mişcare printr-un gaz care, intrând în contor, umple spiţele imersate şi le face să urce până deasupra nivelului apei. Rotaţia tamburului este transmisă la mecanismul de ceasornic.

   Într-un alt tip, organul de măsură este constituit dintr-un clopot care are diferite compartimente succesiv umplute şi golite de gaz, aşa încât clopotul, solidar cu o axă cu articulaţie, execută o mişcare rotativă care acţionează mecanismul de ceasornic.

2)  Contoarele uscate.

   Există diferite modele ale acestor contoare. Organul de măsură poate să constea dintr-un sistem de pistoane, de membrane sau de elice, acţionate prin presiunea gazului şi ale căror mişcări sunt înregistrate prin mecanismul de ceasornic. În tipul cel mai obişnuit, o incintă este divizată în două printr-un perete despărţitor şi fiecare compartiment conţine o membrană mediană; cele patru compartimente constituite în felul acesta sunt pe rând umplute şi golite de gaze, acţionând membranele cu o mişcare de du-te vino transmisă la mecanismul de ceasornic.

B) Contoare de lichide (apă rece sau caldă, uleiuri minerale, alcool, bere, vin, lapte etc.) cu excepţia pompelor distribuitoare care au un dispozitiv de măsurare de la poziţia 84.13).

         Principalele tipuri sunt următoarele:

1) Contoare cu turbină.

     Aceste aparate sunt numite de asemenea contoare de viteză, datorită faptului că ele indică volumul lichidului în funcţie de viteza sa. Organul de măsurare este o roată cu aripioare sau o elice care se roteşte cu o viteză proporţională cu debitul lichidului. Mişcarea de rotaţie a turbinei acţionează mecanismul de ceasornic.

2) Contoare cu compartimente extensibile.

    Aceste aparate sunt asemănătoare în principiu cu contoarele de gaze uscate descrise mai sus. Un cilindru de fontă este divizat în două printr-o membrană suplă care se umflă sau se dezumflă în funcţie de faptul că unul sau altul dintre compartimente se goleşte sau se umple. Această mişcare alternativă este transmisă la mecanismul de ceasornic.

3) Contoare cu piston alternativ.

    Aceste contoare pot avea unul sau mai multe pistoane acţionate, în interiorul cilindrilor, printr-o mişcare alternativă de du-te-vino. Ca în maşinile cu vapori, distribuitoarele aduc lichidul succesiv pe fiecare dintre feţele pistoanelor şi deschid sau închid orificiile de intrare sau de ieşire. Mişcarea pistoanelor este comunicată la mecanismul de ceasornic.

4) Contoare cu piston-disc.

     În aceste aparate, piesa care se foloseşte ca piston este un disc care se roteşte într-o cavitate sferică, pe care o împarte în două compartimente egale. Aceste compartimente, umplute şi golite alternativ, generează o mişcare oscilatorie transmisă la mecanismul de ceasornic.

 

5) Contoarele cu piston rotativ.

   Într-unul dintre aceste tipuri de contoare, organul măsurător este constituit dintr-un piston cilindric înclinat după generatoare şi este mobil într-o incintă circulară care prezintă un perete despărţitor radial care se inserează în fanta pistonului. Prin jocul de umplere şi golirea compartimentelor constituite în felul acesta, cilindrul preia mişcarea oscilatorie transmisă apoi la mecanismul de ceasornic.

     Într-un alt tip, incinta este lipsită de pereţi despărţitori şi un piston eliptic este acţionat printr-o mişcare circulară completă. Uneori, contorul este constituit dintr-un disc cu conuri care se roteşte într-o incintă sferică cu perete despărţitor.

Contoarele descrise de la 2) la 5) de mai sus sunt numite volumetrice.

 

II.- CONTOARE DE ELECTRICITATE

 

      Aceste contoare folosesc pentru măsurarea cantităţii de electricitate consumate practic în amperoră, în kiloamperoră etc. (contoare de cantitate) sau de energie consumată, adică în wattore, în hectowattore, în kilowattore, sau kilovoltamperoră etc. (contoare de energie, numite uneori de putere). Atunci când tensiunea este constantă, contoarele de cantitate pot fi calibrate în wattore sau unul dintre multiplii săi. Se deosebesc contoarele pentru curent continuu şi cele pentru curent alternativ.

      Aparatele care nu folosesc pentru totalizarea cantităţii de electricitate sau de energie consumată, dar măsoară alte mărimi electrice (voltmetre, ampermetre, wattmetre,etc.), se clasifică la poziţia 90.30.

   Se deosebesc următoarele tipuri de contoare:

A) Contoarele motoare.

    Aceste aparate au unul sau mai mulţi inductori, un indus care se roteşte la o viteză proporţională cu cantitatea de electricitate sau de energie consumată, un mecanism de ceasornic şi un indicator cu ace, cu role sau amândouă împreună.

    Contoarele cu motor sunt în general frâne, adică indusul este solidar cu o frână - disc metalic care se roteşte între polii unuia sau a mai multor magneţi permanenţi şi în care se produc curenţi Foucault.

B) Contoarele statice.

          Aceste contoare au în esenţă subansamble statice (electronice), cum sunt multiplicatoarele, cuantificatoarele şi un element indicator. În aceste subansamble este produs un curent electric sau o tensiune electrică a cărei valoare este proporţională cu cantitatea de energie electrică măsurată (consumată). Elementul indicator poate să fie mecanic (cu role) sau electronic.

        Se deosebesc următoarele tipuri de contoare statice:

1)     Contoarele pentru plată anticipată.

2)     Contoarele cu tarife multiple (taxarea consumului de energie electrică în funcţie de două sau mai multe tarife diferite).

3)     Contoarele cu maxim (indicarea valorii maxime atinse prin putere medie în timpul determinat).

4)     Contoarele cu creastă (indicarea valorii energiei consumate pornind de la o valoare numită de creastă).

5)     Contoarele cu depăşire (contoare de creastă care indică şi energia totală consumată).

6)     Contoarele de impulsuri (prevăzute cu un emiţător de impulsuri).

7)     Contoarele de energie reactivă.

8)     Contoarele de demonstraţie.

9)     Contoarele de curent continuu : varormetre (Vh), amperormetre (Ah), wattormetre (Wh).

10)  Contoarele cu intrare de impulsuri pentru conectarea cu contoarele de impulsuri, prevăzute cu un element indicator al consumului şi cu un dispozitiv totalizator, cu maxim (indicator sau înregistrator) sau cu depăşire etc.

11)  Contoarele etalon pentru verificarea şi etalonarea altor contoare.

                                                                     

 

PĂRŢI ŞI ACCESORII

 

   Sub rezerva dispoziţiilor de la Notele 1 şi 2 de la acest Capitol (vezi Consideraţiile generale de mai sus), se clasifică aici părţile şi accesoriile contoarelor de la această poziţie.

 

SUS