90.29 -   ALTE CONTOARE (DE EXEMPLU CONTOARE DE TURAŢII, CONTOARE DE PRODUCŢIE, CONTOARE PENTRU TAXIMETRE, CONTOARE DE KILOMETRAJ, PODOMETRE); INDICATOARE DE VITEZĂ ŞI TAHOMETRE, ALTELE DECÂT CELE DE LA POZIŢIA 90.14 SAU 90.15; STROBOSCOAPE.

9029.10 -Contoare de turaţii sau de producţie, contoare pentru taximetre, contoare de kilometraj, podometre şi contoare similare

9029.20 - Indicatoare de viteză şi tahometre; stroboscoape

9029.90 - Părţi şi accesorii

 

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

 

      Grupa cuprinde:

A)   Contoarele care totalizează unităţi oarecare (rotaţii, piese, lungimi etc.), sau care indică o sumă care trebuie să fie plătită. Nu se clasifică aici dispozitivele de totalizare de tipul celor clasificate la poziţia 84.73, contoarele de gaze, de lichide sau de electricitate de la poziţia 90.28 şi curbimetrele şi planimetrele de la poziţiile 90.17 sau 90.31.

B)    Aparatele care indică o viteză de rotaţie sau o viteză liniară în funcţie de timp (aparate de taxare şi indicatoare de viteză), cu excepţia celor de la poziţia 90.14 sau 90.15.

C)    Stroboscoapele de orice fel.

   Aparatele de mai sus se clasifică aici chiar dacă au un dispozitiv înregistrator cu mişcare de ceasornic sau dacă sunt prevăzute cu un dispozitiv simplu mecanic sau electric pentru declanşarea aparatelor de semnalizare, a organelor de comandă a maşinilor, a frânelor etc.

 

A.- CONTOARE

 

1)  Contoarele de turaţii.

         Aceste contoare totalizează rotaţiile unui organ oarecare (arbore de maşină de exemplu). Ele au o axă de comandă care, în rotaţia sa antrenează o serie de roţi demultiplicatoare solidare cu ace sau role indicatoare. Ele posedă în general un dispozitiv de aducere la zero. Contoarele sunt fie direct cuplate la organul ale cărui rotaţii trebuie să le măsoare (uneori acest organ acţionează direct roţile), fie comandate la distanţă. Axa de comandă poate să fie acţionată printr-o mişcare rotativă, o mişcare de du-te-vino sau prin impulsuri (codificator de exemplu).

 

    Tambur de măsurare a fineţii firelor, torsiometrele şi aparatele de control asemănătoare, care au contoare de turaţii, se clasifică la poziţia 90.31.

 

2)   Contoarele de producţie.

       Aceste aparate, care sunt de construcţie analoagă precedentelor, folosesc în mod special pentru măsurarea lungimilor (de exemplu pe maşinile de filat sau de răsucit), pentru calcularea mişcărilor unei maşini (balanţa automată, pompă, firele de bătătură ale unei maşini de ţesut etc.) sau numărul de piese (foi imprimate care ies de la o presă rotativă, piese antrenate printr-o curea transportoare, bilete de bancă etc.). Adesea se folosesc chiar contoare veritabile de turaţii, care dau indicaţii ale lungimilor sau al unui număr de piese în funcţie de rotaţia axei de comandă.

       Contoarele de producţie electronice sunt bazate pe principiul după care obiectele de numărat întrerup razele captate de către o celulă fotoelectrică, calcularea operându-se apoi pe un aparat înregistrator.

    Există contoare multiple care permit, de exemplu  controlul lucrului efectuat de către mai mulţi muncitori pe aceeaşi maşină.

      Se clasifică aici, contoarele de comunicaţii cu mecanism electromagnetic, utilizate în centralele telefonice automate pentru calculul numerelor de apeluri telefonice date de către un abonat; ele se compun în general dintr-un electromagnet care deplasează mecanismul înregistrator (contor cu role cifrate etc.) când trece prin înfăşurări un impuls electric.

3)   Contoare de ore de lucru pentru maşini, motoare etc.

      Reprezintă contoare de ture calibrate în ore de lucru.

4)   Contoare de intrări.

     Este vorba aici de contoarele acţionate cu ajutorul turnichetelor sau altor dispozitive aşezate la intrarea muzeelor, parcurilor, a terenurilor de sport etc. şi care totalizează numărul de vizitatori sau de spectatori.

5)   Contoare de biliard.

     Sunt incluse aici totalizatoarele de puncte cu role sau similare, acţionate cel mai adesea cu mâna.

   Nu sunt cuprinse la această poziţie contoarele cu mişcare de ceasornic care indică fie timpul de joc, fie direct suma care trebuie plătită în funcţie de timp (poziţia 91.06) şi contoarele de puncte cu bile sau cu cursoare (poziţia 95.04).

6)   Contoarele de fracţii sau de intervale de timp, numite contoare de timpi scurţi, care nu au spre deosebire de cele de la Capitolul 91, nici mişcare de mecanism de ceasornic nici motor sincron, ca şi contoarele de impulsuri (contoare de călători, în vagoane, terenuri etc.).

7)   Contoare pentru taximetre.

     Aceste aparate, utilizate pe vehiculele de transport, au în general o mişcare de mecanism de ceasornic şi indică suma de plată în funcţie de timp sau în funcţie de drumul parcurs.

8)  Contoarele de kilometraj.

     Este vorba de contoarele de ture, pentru vehicule în general, gradate în unităţi de lungime (kilometri, mile etc.). Cea mai mare parte a acestor contoare sunt combinate cu un indicator de viteză.

8)     Podometrele (numite de asemenea pedometre, odometre, contoare de paşi).

   Sunt instrumente în formă de ceas care folosesc pentru măsurarea aproximativă a distanţelor; ele conţin un pendul care, la fiecare pas, face să avanseze angrenajul cu o unitate. De la numărul paşilor şi de la lungimea acestora, se deduce distanţa parcursă.

10) Contoarele manuale.

   Aceste contoare nu afişează în general decât patru numere maximum, fiecare număr corespunzând cu calculul unei categorii date de unităţi. Utilizatorul apasă pe butonul care corespunde categoriei de unităţi aleasă de atâtea ori cât este necesar pentru a face să apară un total pe dispozitivul de afişare.

 

B.- INDICATOARE DE VITEZĂ ŞI TAHOMETRE

                Aceste aparate diferă de contoarele de turaţii şi de contoarele de producţie ale grupului precedent prin aceea că indică numărul de ture, viteza, producţia etc. pe unitate de timp (ture pe minut, kilometri pe oră, mile pe oră, metri pe minut, de exemplu). Ele sunt montate pe vehicule (automobile, motociclete, biciclete, locomotive etc.) sau maşini (motoare, turbine, maşini pentru industria hârtiei, de imprimerie, de industrii textile etc.).

    Indicatoarele de viteză şi tahometrele legate de această poziţie funcţionează în general după principiile următoare:

1)  Sistem cronometric.

      Organul de măsură este combinat cu o mişcare de mecanism de ceasornic uneori, măsurarea timpului se efectuează cu ajutorul unui cronograf separat; în acest caz, cele două aparate urmează regimul lor propriu.

2)  Sistem centrifug.

      Un balansier vertical, reţinut printr-un resort, se roteşte cu axul de comandă; ca urmare a forţei centrifuge, acest balansier se îndepărtează de verticală proporţional cu viteza şi deplasarea sa este transmisă la indicator.

3)  Sistem cu vibraţii.

       Acest tip este utilizat pentru maşinile de viteză mare, ca turbine cu vapori, pompe, compresoare, motoare electrice etc. Vibraţiile batiurilor şi palierelor provoacă prin rezonanţă mecanică oscilaţiile unei lame a unui pieptene cu lame şi numărul acestor oscilaţii corespunde cu numărul de ture al maşinii.

4)  Sistemul magnetic (cu inducţie).

       Un sistem de magneţi permanenţi care se rotesc cu axul de comandă dezvoltă într-un disc de aramă sau de aluminiu aşezat într-un câmp de magneţi o forţă electromotoare (curenţi Foucault) proporţională cu viteza de rotaţie a magneţilor. Rezultă de aici o antrenare a discului, dar mişcarea de rotaţie a acestuia este frânată printr-un resort contrar. Acest disc este solidar cu un ac indicator de viteză.

5)  Sistemele electrice.

          Aceste sisteme sunt fie cu celulă fotoelectrică, fie comandate printr-un emiţător de impulsuri      montat pe maşină.

   Indicatorii de viteză şi tahometrele pot să fie fixate sau portabile (manuale), simple sau cu funcţii multiple, cu maxim sau cu minim, diferenţiale (ele dau diferenţa în % dintre cele două viteze), combinate cu un contor totalizator sau orar, sau cu un dispozitiv înregistrator (tahografuri) etc. Unele dintre aparatele care se clasifică aici, înregistrează simultan viteza, drumul parcurs, timpii de pornire şi de oprire etc.

 

 

C.- STROBOSCOAPE

 

      Stroboscoapele sunt aparate care permit studiul mişcării periodice a unui corp, sau să se măsoare vitezele organelor în rotaţie sau în mişcare alternativă. În acest caz, sunt numite tahometre stroboscopice. Principiul strobometriei constă în realizarea imobilităţii aparente sau mişcării încete a organului de examinat cu ajutorul imaginilor succesive la intervale determinate. Putem fie să luminăm în permanenţă obiectul de examinat şi să observăm printr-un instrument optic (disc cu una sau mai multe fante radiale) care întrerupe raza vizuală, fie să se aşeze obiectul în obscuritate şi să se lumineze periodic, pentru intervale de timp foarte scurte. Prin sincronizarea exactă, cu mişcările organului de studiu fie a vitezei discului cu fante, fie a frecvenţei fulgerelor luminoase, se realizează imobilitatea aparentă a organului studiat a cărui viteză poate să fie determinată. Printr-o reglare potrivită, se obţine o încetinire aparentă a piesei în mişcare, ceea ce permite să se studieze comportamentul său în timpul funcţionării.

      Stroboscoapele bazate pe principiul iluminării permanente cuprind un disc cu una sau mai multe fante comandate printr-o mişcare de mecanism de ceasornic şi un regulator de viteză, un ocular şi un tambur gradat (în general ture/minut).

      Aparatele care funcţionează după metoda iluminatului periodic diferă mult în funcţie de dispozitivul care produce fulgerele luminoase. Cele mai simple au o lampă obişnuită, un motor cu regulator de viteză care comandă frecvenţa fulgerelor şi un cadran gradat. Un alt procedeu de producere a fulgerelor periodice constă în provocarea iluminării unui tub cu descărcare. Aceste stroboscoape cu descărcare sunt de construcţie complexă şi permit luarea de imagini fotografice sau cinematografice; ele pot fi montate pe rulete. Comanda de declanşare a fulgerelor care permit observarea sa se poate da chiar prin mişcarea obiectului. Această sincronizare este realizată cu ajutorul unui ruptor cu resort, al unei celule fotoelectrice, al unui captator electromagnetic etc.

    Cu excepţia cazului în care sunt încorporate pe loc în stroboscoape, aparatele fotografice sau cinematografice urmează regimul lor propriu; este la fel, a  fortiori, pentru aparatele mai sus numite prezentate separat.

    Stroboscoapele sunt utilizate pentru măsurarea vitezei sau observarea motoarelor, organelor de transmisie, maşinilor textile (cum sunt broşe, bobinatoare, carde, navete), maşini pentru industria hârtiei, maşini de imprimerie, maşini-unelte. Sunt de asemenea folosite în medicină pentru observarea vibraţiilor corzilor vocale.

 

PĂRŢI ŞI ACCESORII

      Sub rezerva dispoziţiilor de la Notele 1 şi 2 ale acestui Capitol (vezi Consideraţiile generale de mai sus), se clasifică aici părţile şi accesoriile aparatelor de la această poziţie.

SUS