90

90.30 - OSCILOSCOAPE, ANALIZOARE DE SPECTRU ŞI ALTE INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU MĂSURAREA SAU CONTROLUL MĂRIMILOR ELECTRICE; INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU MĂSURAREA SAU DETECTAREA RADIAŢIILOR ALFA, BETA, GAMA, X, COSMICE SAU ALTE RADIAŢII IONIZANTE.

9030.10 -Instrumente şi aparate pentru măsurarea sau detectarea radiaţiilor ionizante

9030.20 - Osciloscoape şi oscilografe catodice

- Alte instrumente şi aparate pentru măsurarea sau controlul tensiunii, al intensităţii, al rezistenţei sau al puterii, fără dispozitiv înregistrator:

9030.31 - - Multimetre

9030.39 - - Altele

9030.40 - Alte instrumente şi aparate, special concepute pentru telecomunicaţii (de exemplu hipsometre, cherdometre, distorsiometre, psofometre)

- Alte instrumente şi aparate:

9030.82 - - Pentru măsurarea sau controlul discurilor sau dispozitivelor semiconductoare

9030.83 - - Altele, cu dispozitiv înregistrator

9030.89 - - Altele

9030.90 - Părţi şi accesorii

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

A.- INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU MĂSURAREA SAU DETECTAREA RADIAŢIILOR ALFA, BETA,

GAMA, X, COSMICE SAU ALTE RADIAŢII IONIZANTE

Sunt utilizate nu numai în cercetarea ştiinţifică ci şi în industrie (siderurgie, metalurgie, prospectarea petrolului etc.) în biologie sau în medicină (ca urmare a folosirii trasatoarelor radioactive). Printre aceste aparate, se pot enumera:

1) Aparatele cu cameră de ionizare, constituite schematic dintr-o cutie cu doi electrozi între care se stabileşte o diferenţă de potenţial. Ionii formaţi la trecerea radiaţiei sunt atraşi prin electrozi şi modificările de potenţial care rezultă de aici pot să fie amplificate şi măsurate.

2) Contoarele cu tuburi Geiger, în care tensiunea dintre electrozi este foarte ridicată, aşa încât ionii formaţi la trecerea unei raze iau o mare viteză şi ionizează gazul închis în tub; impulsurile care rezultă de aici pot fi numărate.

Aparatele cu cameră de ionizare şi contoarele Geiger se clasifică la această poziţie şi se compun din mai multe elemente cum sunt o cameră sau un contor, un amplificator, un element care asigură aparatului tensiunea cerută şi un circuit contor sau un instrument indicator. Toate aceste elemente sunt adesea reunite într-un ansamblu. Uneori, toate elementele, cu excepţia camerei de ionizare şi a contorului, sunt încorporate în aceeaşi cutie, şi aparatele de acest tip (care, pentru a fi complete, necesită adăugarea unei camere de ionizare sau a unui contor) se clasifică în această poziţie (ca instrumente virtual complete). Atunci când diferitele elemente sunt prezentate separat, se clasifică în conformitate cu dispoziţiile de la Consideraţiile generale ale acestui Capitol.

Unele camere de ionizare pentru măsurarea cantităţilor totale de radiaţii emise într-un timp destul de lung (24 ore, de exemplu), nu necesită amplificatoare auxiliare etc., dar cuprind un ac indicator mobil, foarte uşor, observat la microscop şi care indică cantitatea totală a radiaţiilor care au traversat camera. Aceste camere care se aseamănă adesea cu un stilou, sunt instrumente de măsură complete şi se clasifică la această poziţie.

Radiaţiile pot de asemenea să fie stabilite şi măsurate datorită fluorescenţei pe care o dezvoltă în unele cristale (de sulfură de zinc, de iodură de sodiu activată cu taliu, de antracenă, materiale plastice impregnate cu tetrafenilbutadienă), se montează aceste cristale între sursa de radiaţie şi unul dintre electrozii unui aparat constituit în principal dintr-un dispozitiv (fotomultiplicator) care combină o celulă fotoelectrică şi un multiplicator de electroni. Contoarele cu sensibilitate foarte mare, numite contoare cu scintilaţii sunt de asemenea clasificate aici.

Se clasifică aici:

1) Dozimetrele şi aparatele asemănătoare utilizate în radiologie pentru măsurarea şi controlul intensităţii şi puterii de penetraţie a razelor X.

2) Aparatele pentru măsurarea radiaţiilor cosmice sau asemănătoare.

3) Detectoare de neutroni, numite "termopile", ca şi instrumentele de detectare sau de măsurare a tuburilor detectoare de neutroni care utilizează borul, trifluorura de bor, hidrogenul sau elemente fisionabile radioactive.

4) Instrumentele de detecţie sau de măsurare a radiaţiilor care au scintilatoare lichide sau solide.

Poziţia exclude:

a) Aparatele care au un contor de scintilaţii ale căror date sunt transformate în semnale analogice în scopul stabilirii diagnosticelor medicale (de exemplu cameră cu scintilaţii, scanner cu scintilaţii), (poziţia 90.18).

b) Aparatele de măsură, de control, de verificare etc., concepute pentru a avea o sursă radioactivă, în mod special radioizotopi artificiali; (de dispozitiv pentru măsurarea grosimii materialelor care se prezintă în foi sau a acoperirilor, aparatele pentru controlul automat al conţinutului ambalajelor diverse, anemometre numite radioactive (poziţia 90.22).

B.- OSCILOSCOAPE, ANALIZOARE DE SPECTRU

ŞI ALTE INSTRUMENTE ŞI APARATE PENTRU MĂSURAREA

SAU CONTROLUL MĂRIMILOR ELECTRICE

Osciloscoapele şi oscilografele sunt destinate, în funcţie de caz, să indice sau să înscrie valorile instantanee ale unei mărimi (tensiune, intensitate etc.). Aceste aparate pot fi împărţite în trei tipuri principale:

a) Aparatele cu cadre bifilare, în care un electromagnet puternic creează un câmp magnetic în care sunt dispuse; de exemplu cadrele care poartă oglinzi şi constituite în general dintr-un fir cu două ramuri paralele întinse în interiorul unui cilindru orientabil. Fenomenul periodic de studiat poate să fie examinat direct pe o sticlă mată sau înregistrat pe banda fotografică.

b) Aparatele cu fier maleabil, care utilizează acţiunea unei bobine pe o bandă de oţel moale supusă la acţiunea unui câmp constant. O tijă uşoară, având un vârf la extremitatea sa, este fixată de bandă şi asigură traseul fenomenului, de exemplu prin îndepărtarea unei pelicule de pe o bandă de acetat de celuloză.

c) Osciloscoapele şi oscilografele catodice care utilizează deviaţiile unui fascicul catodic sub acţiunea unui câmp electric sau magnetic. Aceste aparate, prezentate fie sub forma unui ansamblu omogen, fie în două sau mai multe ansambluri distincte, cuprind în esenţă tubul catodic, dispozitivele de alimentare şi de transformare a curentului, amplificatoarele, un sistem de baleiere, alte dispozitive auxiliare, şi uneori un comutator electronic. Osciloscoapele cu memorie utilizate pentru examenul fenomenelor tranzitorii rapide izolate sunt echipate, fie cu un tub catodic cu memorie, fie cu o memorie numerică asociată cu un tub catodic; în primul caz de aparate, imaginea semnalului captat este conservată pe tubul catodic. La celălalt tip, semnalul este înregistrat în memorie de unde poate să fie scos după dorinţă prin afişarea sa pe tub.

* *

Analizoarele de spectru sunt aparate care identifică diferitele componente ale spectrului de frecvenţa unui semnal electric. Ele permit în principal analiza mărimilor electrice. Ele pot fi utilizate pentru analiza unei radiaţii ionizate, a unei unde sonore sau a oricărui alt fenomen neelectric atunci când sunt utilizate în legătură cu un detector de radiaţii sau orice alt dispozitiv potrivit care să permită să capteze mărimile neelectrice şi să le transforme în semnale electrice.

* *

Această poziţie cuprinde înregistratoarele de fenomene tranzitorii care sunt aparate destinate captării unui semnal şi înregistrării lui în vederea transmiterii apoi, la un aparat de afişare (monitor de televiziune, de exemplu). Analizoarele logice, care sunt aparate pentru examenul circuitelor electrice compuse pentru întregirea dispozitivelor cu semiconductori, rămân clasificate aici.

* *

Instrumentele şi aparatele pentru măsurarea sau controlul mărimilor electrice pot să constea din aparate indicatoare sau din aparate înregistratoare.

Considerate din unghiul principiului de funcţionare, aceste aparate şi instrumente se repartizează în mod special în:

1) Aparate magnetoelectrice în care curentul de măsurat trece printr-un cadru sau o bobină, se deplasează liber într-un câmp magnetic creat printr-un magnet permanent. Acul este fixat la bobină.

2) Aparatele feromagnetice, în care deviaţia acului este produsă printr-un cuplu obţinut prin acţiunea unui câmp creat printr-un solenoid pe o piesă de fier moale solidară cu acul.

3) Aparatele electrodinamice, în care curentul de măsurat trece în înfăşurările fixe sau mobile, înfăşurările mobile se deplasează în câmpul magnetic realizat de înfăşurările fixe, acul fiind solidar cu înfăşurările mobile.

4) Aparatele cu inducţie, care presupun un ac pe care este montat un disc plat sau un cilindru care se deplasează intre fierul unui electromagnet cu una sau mai multe înfăşurări.

5) Aparatele cu termocuplu, bazate pe fenomenul după care o sudură a două metale diferite creează o forţă electromotoare în funcţie de temperatura produsă prin trecerea curentului.

6) Aparatele cu funcţionare electronică bazate pe tehnica semiconductorilor, cu dispozitiv indicator sau afişare optoelectronică analogică sau numerică.

Pe lângă aceste aparate care efectuează în general o măsurare directă, există aparate ce furnizează observatorului elemente care permit să se calculeze mărimea căutată (metoda de opoziţie sau de comparare). Sunt clasificate aici punţile de măsură şi potenţiometrele; ele se pot prezenta aşezate în cutii, cofrete care includ unul sau mai multe galvanometre, rezistenţe etalon, capacităţi-etalon, autoetalon, pile-etalon, condensatoare de precizie, transformatoare, convertizoare, comutatoare etc. Punţile de măsură sunt denumite fie cu numele inventatorului lor (punţile Wheatstone, Thomson, Anderson, Maxwell, Sauty, Schering, Kohlrausch, Wien etc.) fie după sistemul de grupare al unităţilor de comparaţie (punţile cu decade, punţile duble, în T etc.) sau după scopul lor (punţi de impedanţă, rezistenţă, capacitate, de cuplaj, punţi universale etc.).

Prezentate separat, transformatoarele, condensatoarele, rezistenţele etalon, capacităţile- etalon, inductanţele etalon, pilele etalon etc. urmează regimul lor propriu (Capitolul 85). La fel pentru casca telefonică care, în unele punţi de măsurare, înlocuieşte indicatorul de zero observat cu ochiul liber.

* *

Principalele măsurări electrice sunt:

I. Măsurarea intensităţii curenţilor. Ea se efectuează în mod special cu ajutorul galvanometrelor sau a ampermetrelor.

II. Măsurarea tensiunilor, cu ajutorul voltmetrelor, potenţiometrelor, electrometrelor etc. Electrometrele, care folosesc la măsurarea tensiunilor înalte, constau din voltmetre electrostatice; unele dintre ele diferă de voltmetrele de tip clasic prin aceea că sunt prevăzute cu bile sau cu plăci susţinute de coloane izolante.

III. Măsurarea rezistenţei, cu ajutorul ohmmetrelor sau a punţilor de măsură, în mod particular a conductivităţii.

IV. Măsurarea puterii, cu ajutorul wattmetrelor.

V. Măsurarea capacităţii, cu ajutorul punţilor de măsură a capacimetrelor, a faradmetrelor, a capaselfmetrelor (utilizate pentru măsurarea coeficienţilor autoinducţiei).

VI. Măsurarea frecvenţelor, cu ajutorul frecvenţmetrelor gradate în hertzi (numărul de perioade pe secundă).

VII. Măsurarea lungimilor de undă sau a frecvenţelor înalte cu ajutorul undametrelor sau a instrumentelor bazate pe antene cu fantă sau ghiduri de undă cu fantă.

VIII. Măsurarea defazării sau a factorilor de putere, cu ajutorul fazmetrelor care dau prin citire directă factorul de putere cosφ.

IX. Măsurarea raporturilor a două mărimi electrice cu ajutorul aparatelor numite logometre.

X. Măsurarea câmpurilor magnetice sau a fluxurilor magnetice cu ajutorul galvanometrelor sau a fluxmetrelor.

XI. Măsurarea proprietăţilor electrice sau magnetice ale materialelor cu ajutorul histerezimetrelor, permeametrelor sau aparatelor asemănătoare.

XII. Determinarea sincronismului, cu ajutorul sincronoscoapelor, aparate care folosesc pentru a indica dacă două fenomene periodice sunt sincrone şi care dau, ordinul de mărime al diferenţei dintre frecvenţele lor, atunci când ele nu sunt egale şi ordinul de mărime al diferenţei de fază între cele două fenomene atunci când sincronismul este atins. Aparatele de acest fel se recunosc prin aceea că, cadranul lor poartă menţiunile: accelerare, încetinire (cu acele indicatoare corespunzătoare).

XIII. Măsurarea şi înregistrarea valorilor instantanee ale mărimilor electrice, cu ajutorul osciloscoapelor sau oscilografelor de mai sus.

* *

Aparatele de măsură electrice pot avea multiple utilizări. Există aparate (electrice sau electronice) numite multimetre, controlori universali, care permit să se efectueze rapid măsurări de tensiuni (în curent continuu sau alternativ), a curentului (continuu sau alternativ), a rezistenţelor, a capacităţilor.

La grupul aparatelor precedente, se adaugă diverse aparate electrice sau electronice utilizate în radioelectricitate sau în telecomunicaţii;astfel, în afara voltmetrelor (voltmetre, microvoltmetre, milivoltmetre), potenţiometrelor, punţilor de măsură, ampermetrelor, wattmetrelor, fazmetrelor, frecvenţmetrelor - deja menţionate - se pot enumera:

l°) Controlori de impedanţă sau aparate de măsurat impedanţa, care permit, între altele, măsurări ale capacităţilor sau inductanţelor.

2°) Auto-controlori şi aparate asemănătoare pentru determinarea autoinducţiei după principiul punţii lui Wheatstone.

3°) Nepermetre şi aparate pentru măsurarea decibelilor care folosesc pentru măsurările de atenuare în circuitele telefonice la distanţă mare. Aparatele pentru măsurarea acustică se clasifică la poziţia 90.27.

4°) Indicatoare de atenuare, care dau o indicaţie directă a atenuării spre deosebire de nepermetre, a căror măsurare este bazată pe o metodă de compensare.

5°) Hipsometre şi diafonometre, utilizate pe circuite telefonice pentru a efectua diferite măsurări.

6°) Indicatoare de nivel, cu aceeaşi utilizare ca hipsometrele.

7°) Aparate de măsurare a nivelelor de zgomot pe liniile de înaltă frecvenţă.

8°) Kerdometre şi indicatoare cu amplificare, aparate care permit să se măsoare coeficientul de amplificare a repetitorilor care leagă circuitele telefonice la mare distanţă.

9°) Aparate de măsurare a interferenţelor, care folosesc pentru măsurarea tensiunilor zgomotului în instalaţiile de telefonie la mare distanţă sau a curenţilor perturbatori în circuitele vecine.

10°) Psofometre, care folosesc pentru determinarea tensiunii zgomotului, adică a forţei electromotoare a unei surse de curent, care ar provoca acelaşi efect perturbator dacă ar acţiona în locul tensiunilor induse în curentul telefonic.

11°) Indicatori de creastă, care folosesc la relevarea punctelor de tensiune cu o durată foarte scurtă, aşa cum se întâmplă în sistemele de transmitere (de exemplu cablurile telefonice la mare distanţă, circuitele care transmit programele radiofonice, legăturile pe unde scurte).

12°) Ecometre, pentru a studia echilibrarea liniilor prin citirea directă a atenuării ecoului exprimat în neperi sau în decibeli.

13°) Distorsiometre pentru măsurarea distorsiunii armonice a unei tensiuni complexe.

Unele dintre aparatele vizate mai sus, în mod special cele utilizate pentru măsurările electroacustice, sunt gradate în unităţi utilizate în acustică (neperi sau decibeli).

Poziţia cuprinde şi alte instrumente şi aparate care efectuează, în sensul larg, operaţii de natura celor vizate în titlu, printre care se pot cita lampmetrele utilizate pentru verificarea tuburilor electronice şi în mod special tuburile radio; unele dintre ele sunt concepute pentru reproducerea, pe ecranul unui oscilograf, a curbelor caracteristice ale acestor tuburi.

* *

PĂRŢI ŞI ACCESORII

Sub rezerva dispoziţiilor de la Notele 1 şi 2 din acest Capitol (vezi Consideraţiile generale de mai jos), se clasifică aici părţile sau accesoriile instrumentelor şi aparatelor de la această poziţie. Este cazul aparatelor electronice de coincidenţă pentru utilizarea cu contoare Geiger-Muller sau contoare proporţionale, scintilatoarelor solide sub forma cristalelor sau elementelor din material plastic, montate în înveliş metalic şi destinate echipării aparatelor de detecţie şi a tuburilor detectoare de neutroni care utilizează bor, trifluorură de bor, hidrogen sau elemente fisibile.

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

90.30

Osciloscoape, analizoare de spectru şi alte instrumente şi aparate pentru măsurarea sau controlul mărimilor electrice, excluzând aparatele de măsură de la poziţia 90.28; instrumente şi aparate pentru măsurarea sau detectarea radiaţiilor alfa, beta, gama, a razelor X, a radiaţiilor cosmice sau a altor radiaţii ionizante

Instrumentele şi aparatele pentru măsurarea sau controlul mărimilor electrice sau a mărimilor neelectrice, recunoscute ca servind în principal la măsurarea sau controlul mărimilor electrice, rămân clasificate în virtutea Regulii generale 3b) de interpretare a Nomenclaturii combinate la această poziţie. Este, de exemplu, cazul osciloscoapelor sau oscilografelor catodice (codurile tarifare 9030.20.10 şi 9030.20.90) şi a oscilografelor cu fascicul luminos sau cu raze ultraviolete (codul tarifar 9030.83.90).

Sunt, totuşi, excluse de a această poziţie instrumentele şi aparatele al cărui caracter principal nu poate fi determinat, la modul că sunt concepute atât pentru măsurarea sau controlul mărimilor electrice, cât şi pentru măsurarea sau controlul mărimilor neelectrice. Astfel, aparatele pentru controlul motoarelor şi al instalaţiilor de aprindere ale autovehiculelor, pentru măsurarea mărimilor electrice (de exemplu, tensiune, rezistenţă) şi a mărimilor neelectrice (de exemplu, turaţie, unghi de camă, stare camă de contact) se clasifică, prin aplicarea Regulii generale 3c) de interpretare a Nomenclaturii combinate, la poziţia 90.31.

9030.82.00

Pentru măsurarea sau controlul discurilor sau dispozitivelor semiconductoare

Se clasifică la acest cod aparatele sau sistemele electrice de încercări care permit stabilirea, prin măsurarea sau controlul mărimilor electrice (de exemplu, tensiune, frecvenţă) caracteristicilor funcţionale ale discurilor (wafers), ale microplachetelor sau a altor dispozitive cu semiconductor şi care indică eventuale defecte (de exemplu, abateri în raport cu valorile consemnate prestabilite, întreruperi).

Aceste aparate sau sisteme constau în general dintr-o parte de măsură sau control (prevăzută cu o tastatură pentru introducerea datelor, cu o memorie de program şi cu un terminal de afişare a datelor) care realizează măsurarea, compară rezultatul cu valorile consemnate introduse în prealabil şi indică rezultatul, o parte de comandă (compusă dintr-o maşină automată de prelucrarea datelor sau cu microprocesor), o imprimantă care reproduce rezultatul încercării şi un dispozitiv de triere care clasează piesele examinate după diferitele valori specifice şi selecţionează piesele defecte.

Nu se clasifică la acest cod aparatele care verifică dacă cutiile cu circuite integrate sau alte componente electronice sunt închise ermetic (poziţia 90.31).

9030.83.90

Altele

De exemplu, se clasifică la acest cod:

1. oscilografele cu fascicul luminos sau cu raze ultraviolete pentru măsurarea şi înregistrarea mărimilor electrice care variază rapid. Aceste aparate, cunoscute sub denumirea înregistratoare cu rază de lumină sau cu ultraviolete sau oscilografe bifilare înregistrează semnalele produse de fenomenul de studiat periodic cu ajutorul fasciculului luminos sau cu raze ultraviolete, pe hârtie fotosensibilă;

2. aparatele sau sistemele electrice de încercări care permit stabilirea, prin măsurare sau controlul mărimilor electrice (de exemplu, capacitate, inductanţă, impedanţă, rezistenţă, tensiune), a caracteristicilor funcţionale a plăcilor de circuite imprimate sau a altor componente electronice şi care indică eventuale defecţiuni (de exemplu, scurt-circuite sau întreruperi);

Nu se clasifică, totuşi, la acest cod aparatele care verifică dacă cutiile componentelor electronice sunt închise ermetic (90.31).

SUS