92.09 - PĂRŢI (DE EXEMPLU MECANISME DE CUTII
MUZICALE) ŞI ACCESORII (DE
EXEMPLU CARTELE ŞI ROLE PENTRU APARATE DE CÂNTAT MECANIC) ALE
INSTRUMENTELOR MUZICALE; METRONOAME ŞI DIAPAZOANE DE TOATE TIPURILE.
9209.10 - Metronoame şi diapazoane
9209.20
- Mecanisme de cutii muzicale
9209.30
- Corzi armonice
- Altele:
9209.91
- - Părţi şi accesorii de piane
9209.92
- - Părţi şi accesorii ale instrumentelor muzicale de la
poziţia 92.02
9209.93 - - Părţi şi accesorii ale
instrumentelor muzicale de la poziţia 92.03
9209.94
- - Părţi şi accesorii ale instrumentelor muzicale de la
poziţia 92.07
9209.99
- - Altele
NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL
ARMONIZAT
A) Metronoamele şi diapazoanele.
Sunt clasificate aici, indiferent care ar fi utilizările lor (muzicale sau altele), metronoamele şi diapazoanele.
Metromoamele sunt aparate mici sub formă de cutie piramidală, cu sau fără sonerie, utilizate pentru a indica, într-un mod precis, măsura după care o bucată muzicală trebuie să fie cântată. Piesa principală este un balansier, ale cărui mişcări sunt accelerate sau încetinite urmând numerele unei scări gradate aşezate în spate.
Acest grup cuprinde, metronoamele care au aplicaţii industriale şi, în acest caz ele pot să aibe contacte electrice, ceea ce nu afectează clasificarea lor.
Diapazoanele sunt instrumente mici constituite fie din două braţe de oţel care sunt făcute să vibreze şi care dau un singur sunet, fie dintr-un fel de tub care are una sau mai multe ancii şi în care se suflă obţinându-se cu ajutorul acestuia unul sau mai multe sunete (4 sau 6), adesea mai multe tuburi cu ancie unică care dau sunete diferite sunt reunite laolaltă.
Există de asemenea diapazoane de studiouri de putere mare, formate dintr-o lamă de oţel montată pe o cutie de rezonanţă şi care este lovită cu un ciocănel.
Independent de folosirea lor în muzică, diapazoanele sunt utilizate în medicină (pentru examenele auriculare în mod special, reglate pentru a da o gamă întinsă de vibraţii şi adesea prezentate în cutii care conţin mai multe instrumente), pentru observarea stroboscopică. Unele dintre ele sunt prevăzute cu dispozitive destinate să menţină durata vibraţiei.
B) Mecanismele de cutii
muzicale.
Vezi Nota explicativă de la poziţia 92.08.
C) Corzile armonice.
Acest grup se referă la corzile armonice pentru instrumente cu corzi (piane, harpe, viori, violoncele, mandoline etc.) care sunt făcute cel mai adesea:
1) Din intestine (de oaie de obicei). Ele se compun dintr-un anumit număr de fire sau de bucăţi, funcţie de grosimea care trebuie să fie obţinută; fiecare capăt este format fie dintr-o fâşie de intestine divizată în sensul lungimii, fie dintr-un intestin.
2) Din mătase. Corzile de acest fel, care au de obicei, 140 fire de mătase, cu aspectul celor din intestine; ele sunt acoperite cu un strat subţire de gumă arabică şi lustruite cu ceară albă.
3) Din monofilamente de materiale textile sintetice (nailon de obicei).
4) Din fire metalice (de oţel, cel mai adesea inoxidabil, de aluminiu, de argint, de aramă etc.) este vorba despre fire simple sau despre fire constituite dintr-un miez de metal şi din fire de acoperire de asemenea de metal (în acest din urmă caz, corzile sunt numite trase pe metal).
5) Din intestine, din mătase sau din nailon , acoperite, prin înfăşurare, cu fire metalice (aluminiu sau alt metal obişnuit argintat), sunt numite îmbrăcate în intestine, în mătase sau în nailon.
Corzile armonice se recunosc în acelaşi timp prin finisajul fabricării lor (cele din fir de oţel sunt făcute din metal lustruit şi au un diametru riguros calibrat; cele din intestine sunt perfect unite şi cu un diametru regulat şi unele dintre ele sunt albe şi translucide, altele, cum ar fi corzile de harfe, sunt uneori vopsite în albastru sau în roşu etc.), sau prin modul lor de prezentare (săculeţi, buzunăraşe, şi ambalaje mici asemănătoare cu indicaţiile de folosire). În plus, unele corzi armonice (cele din metal în mod special) poartă bucle sau bile în vederea adaptării lor la instrumente.
Sunt excluse de aici firele de metal,
monofilamentele din materiale textile sintetice, din intestine etc., chiar
tăiate în lungime, dar care nu pot să fie recunoscute ca şi corzi
armonice (regim propriu).
D) Alte părţi şi accesorii.
Acest grup cuprinde părţile şi accesoriile instrumentelor de muzică (altele decât cele vizate la părţile B) şi C) de mai sus), dar cu excepţia amplificatoarelor şi a difuzoarelor electrice (poziţia 85.18) ca şi, în mod general, aparatura electrică, (motoarele, celulele fotoelectrice etc.), care sunt susceptibile să echipeze unele instrumente, în măsura în care această aparatură nu are părţi sau accesorii de instrumente.
Printre aceste articole, se pot cita:
1) Părţile de piane, orgi sau instrumente similare:
Claviaturile montate, adică setul complet al clapelor montate pe un cadru; mecanismele de piane, seturi de ciocane cu maneta care le acţionează, inclusiv amortizoarele de sunete; cutiile de piane sau de orgă. Mesele de armonie; cadrele din fontă sau din lemn; pedalele şi pedalierele; cuiele pentru fixarea corzilor; lamele metalice - sau anciile - de orgă; clapele pentru claviaturi; ciocanele, mecanismele care opresc brusc vibraţia corzilor pentru pian, manşele şi furcile de ciocane; ţevile, registrele, fluierele şi alte organe pentru orgi (inclusiv mobilele) de la poziţia 92.03.
Se clasifică aici clapele, registrele, fluierele, şi claviaturile de la acordeoane.
Plăcuţele din fildeş din os sau din materiale
plastice simplu decupate de formă dreptunghiulară şi care
trebuie să fie lustruite, rotunjite la unghiuri sau altfel fasonate în
vederea folosirii pentru garnisirea clapelor, urmează regimul lor propriu
(poziţia 96.01 sau Capitolul 39).
2) Părţile şi accesoriile instrumentelor de la poziţia 92.02 (instrumentele de luterie):
Cutiile de mandoline, de chitare, de banjouri sau de instrumente asemănătoare;
dispozitivele mecanice de chitare sau de mandoline (sistemele de cuie şi
de şuruburi care menţin la extremitatea manşei corzile
instrumentului şi permit tensionarea dorită); părţile de
viori, violoncele sau asemănătoare: funduri, mese şi mânere -
chiar schiţate - clape, crestături, şevalete şi cozi sau
corzi (piese pe care se montează corzile), butoanele pieselor pe care se montează corzile, eclise
(piese care leagă masa de fund), cuie (un fel de chei fixate în cruce sau
în spirală şi care folosesc pentru a întinde corzile),
întinzătoarele pentru corzi etc.; acele pentru violoncele şi
contrabasuri, care folosesc pentru a pune instrumentul pe sol; arcuşurile
şi părţile de arcuşuri (baghete, umăr sau călcâi,
buton) inclusiv meşele de păr pregătite pentru arcuşuri;
mediatoarele, surdinele şi bărbiile (la vioară etc.).
3) Părţile şi accesoriile instrumentelor de la poziţia 92.07:
Cutiile (pentru piane, mecanismele electronice muzicale), pedalele şi suporturile de pedale, claviaturile, roţile fonice (de orgi în mod special) etc.
În ceea ce priveşte părţile şi accesoriile electrice sau electronice, vezi Nota explicativă de la poziţia 92.07.
4) Părţile şi accesoriile de instrumente de suflat de la poziţia 92.05.
Piesele din lemn cizelate pentru instrumente din lemn (clarinete, flaute şi instrumente asemănătoare); corpurile instrumentelor din metal; ghidaje, prelungitoare, îmbinări, ancii, pistoane, butoane de pistoane, chei, inele, virole, ciocuri şi acoperitoare de ciocuri, pavilioane şi surdine); tampoanele (pentru flauturi, clarinete etc.) etc.
5) Părţile şi
accesoriile de instrumente de percuţie.
Baghetele, maiurile, ciocanele şi ciocănelele; măturile şi pedalele pentru jazz; port-cinelele, fusurile şi triunghiurile de tobe, cutii etc.; lamelele şi cadrele de xilofoane sau instrumente asemănătoare; pieile de tobe, cutiile şi instrumentele asemănătoare, decupate în formă circulară sau aproximativ circulară şi uşor de recunoscut; corzile (de cânepă, de iută sau de sisal în general) care pot fi recunoscute ca destinate pentru întinderea pieilor pe fusul unor instrumente, cum ar fi tobele, şi corzile (din intestine sau din metal) care menţin întinsă pielea bateriei, dacă ele sunt posibil de recunoscut ca atare etc.
*
* *
Sunt de asemenea incluse în această poziţie:
1) Port-partiturile destinate să fie fixate pe un instrument; suporturile (în formă de trepied sau altele) pentru cutiile plate sau de exemplu pentru saxofoane.
2) Aparatele mecanice pentru cântat la un instrument muzical. Sunt aparate auxiliare care permit să se cânte mecanic la instrumentele cu claviatură cu ajutorul cartelelor, a discurilor şi a rolelor. Ele sunt deplasate cu ajutorul manivelelor, pedalelor, motoarelor mecanice sau electrice sau cu ajutorul unui aparat de suflat şi care pot să fie aşezate fie în interiorul, fie în exteriorul instrumentului (pian sau orgă în general).
3) Cartelele, discurile şi rolele pentru instrumentele muzicale automate. Aceste articole rămân clasificate aici, chiar dacă sunt prezentate cu aparatele la care sunt destinate (vezi Nota 2 de la acest Capitol).
*
* *
Sunt excluse:
a)
Părţile şi furniturile de folosire generală în
sensul Notei 2 de la Secţiunea XV, cum ar fi şarnierele, mânerele,
garniturile (pentru piane în mod special), din metale comune (Secţiunea XV) sau din material
plastic (Capitolul 39).
b)
Sculele pentru acordori (poziţia
82.05).
c)
Motoarele cu resorturi pentru cutiile muzicale sau păsările
cântătoare, lipsite de părţile sau accesoriile numitelor cutii (poziţia 84.12).
d)
Mecanismele de ceasornicărie, cu condiţia de asemenea să
nu aibă părţile sau
accesoriile instrumentelor muzicale (poziţiile
91.08 până la 91.10).
e)
Taburetele de pian (poziţia
94.01), pupitrele pentru partituri care stau pe sol (poziţia 94.03) şi dispozitivele pentru întoarcerea foilor
la pian (poziţia 94.05).
f)
Colofoniu, sub formă
mulată, pentru arcuşuri (poziţia
96.02).
g)
Ştergătoarele pentru flaute, oboaie etc. (poziţia 96.03).
__________________