28.04 - HIDROGEN, GAZE RARE ŞI ALTE NEMETALE.

 

2804.10 - Hidrogen

                - Gaze rare:

2804.21   - - Argon

2804.29   - - Altele

2804.30   - Azot

2804.40   - Oxigen

2804.50   - Bor; telur

                - Siliciu:

2804.61- - Cu un conţinut în greutate de minimum 99,99 % siliciu

2804.69 - - Altele

2804.70 - Fosfor

2804.80 - Arsen

2804.90 – Seleniu

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

A.- HIDROGEN

 

      Hidrogenul este obţinut prin electroliza apei sau pornind de la gazul de apă, gazul de furnal de cocs sau din produsele hidrocarbonate.

      Este un element în general considerat nemetalic. Este prezentat în stare comprimată, în butelii de oţel groase.

      Hidrogenul este utilizat la hidrogenarea uleiurilor (fabricarea grăsimilor solide), la cracarea hidrogenată a produselor petroliere, la sinteza amoniacului, la tăierea sau la sudarea metalelor (arzător de tăiat oxihidric) etc.

      Poziţia nu cuprinde deuteriul (izotop stabil al hidrogenului) (poziţia 28.45) şi tritiul (izotop radioactiv al hidrogenului) (poziţia 28.44).

 

B.- GAZE RARE

 

   Termenul "gaze rare" (sau gaze inerte), se aplică elementelor de mai jos; ele se remarcă prin absenţa afinităţii chimice şi prin proprietăţile lor electrice, în particular aceea de a emite, sub acţiunea unor descărcări de înaltă tensiune, radiaţii colorate utilizate în special la firmele luminoase:

1)     Heliu (neinflamabil, utilizat, de exemplu, pentru umflarea baloanelor).

2)     Neon (lumină galbenă portocalie roşiatică şi, combinat cu vapori de mercur, lumină de zi).

3)     Argon (gaz incolor şi inodor, utilizat pentru realizarea unei atmosfere inerte în becurile electrice, pentru evitarea vidării acestora).

4)     Kripton (aceeaşi utilizare ca cea a argonului, lumină violet pal).

5)     Xenon (lumină albastră).

   Gazele rare sunt obţinute prin fracţionarea aerului lichid. Heliul se obţine şi din tratarea gazelor naturale din petrol.  Sunt prezentate în stare comprimată.

   Radonul este un gaz inert radioactiv clasificat la poziţia 28.44, care se formează în timpul dezintegrării radioactive a radiului.

 

C.- ALTE ELEMENTE NEMETALICE

 

      Celelalte elemente nemetalice clasificate la  această poziţie sunt:

1) Azot.

      Azotul este un gaz care nici nu arde şi nici nu întreţine arderea; el stinge substanţele aprinse. Obţinut prin distilarea fracţionată a aerului lichid, el este prezentat în stare comprimată  în butelii de oţel.

      Este utilizat  în special la fabricarea amoniacului sau a cianamidei de calciu şi este utilizat la realizarea atmosferelor inerte (de exemplu în becurile electrice).

2) Oxigen.

      Este un gaz care întreţine arderea, obţinut în principal prin distilarea fracţionată a aerului lichid.

      Este prezentat în stare comprimată, în tuburi de oţel sau câteodată în stare lichidă în recipiente cu pereţi dubli.

      Oxigenul comprimat este utilizat în arzătoarele oxihidrice sau acetilenice, pentru sudură (sudură autogenă) sau la decuparea metalelor oxidabile, ca de exemplu fierul. El este utilizat în siderurgie şi în medicină (inhalaţii).

      Aici se clasifică şi  ozonul, o varietate moleculară a oxigenului, obţinut sub acţiunea scânteilor electrice sau a descărcărilor electrice. EI serveşte la sterilizarea apelor (ozonizare), la oxidarea uleiurilor sicative, la albirea bumbacului, ca antiseptic sau în scopuri terapeutice.

3) Bor.

      Borul este un solid de culoare maro, în general sub formă de praf. Este utilizat în metalurgie sau la fabricarea regulatoarelor de căldură sau a termometrelor foarte sensibile.

      Datorită capacităţii sale foarte ridicate de absorbţie a neutronilor lenţi, borul este de asemenea utilizat, în stare pură sau ca aliaj (oţel cu bor), la fabricarea barelor mobile de reglare şi control pentru reactoare nucleare.

4) Telur.

      Este un solid cu densitate de 6,2, amorf sau cristalizat. E relativ bun conducător de căldură şi de electricitate şi datorită unora dintre proprietăţile sale se aseamănă cu metalele. El intră în compoziţia anumitor aliaje, cum este aliajul plumb-telur. Este utilizat şi ca agent de vulcanizare.

5) Siliciu.

Siliciul este obţinut aproape în exclusivitate prin reducerea termică cu carbon a dioxidului de siliciu în cuptoare electrice cu arc. Este un conductor slab de electricitate şi căldură, mai dur decât sticla, care se prezintă sub forma unei pudre de culoare castanie sau, cel mai des, sub formă de blocuri neregulate. Cristalizează sub formă de ace de culoare gri cu reflexe metalice.

Siliciul este unul dintre cele mai importante materiale utilizate în electronică. Siliciul de puritate înaltă, obţinut, de exemplu, prin tragerea cristalelor, poate fi prezentat în forme neprelucrate, sau sub formă de cilindri sau bare; dopat cu bor, fosfor etc, se utilizează de exemplu la fabricarea diodelor, tranzistorilor, altor dispozitive semiconductoare şi celulelor solare.

Siliciul este deasemenea utilizat în metalurgie şi siderurgie (de exemplu aliaje feroase sau de aluminiu) şi în industria chimică pentru fabricarea compuşilor cu siliciu (de exemplu tetraclorura de siliciu).

6) Fosfor.

Fosforul este un solid moale sau flexibil, obţinut prin tratarea în cuptor electric a fosfaţilor minerali amestecaţi cu nisip şi cărbune.

Există două mari varietăţi comerciale ale fosforului:

a)      Fosforul alb, transparent şi gălbui, toxic, periculos la manipulare, foarte inflamabil. Este prezentat sub forma unor baghete mulate ambalate în recipiente din sticlă neagră, din gresie sau, cel mai adesea din metal, umplute cu apă; aceste recipiente nu trebuie expuse la îngheţ.

b)      Fosforul roşu, zis amorf care, în realitate, poate fi cristalizat; este un solid opac, netoxic, nefosforescent, mai dens şi mai puţin activ ca fosforul alb. Fosforul roşu serveşte la fabricarea pastei pentru chibrituri, în pirotehnie sau drept catalizator (de exemplu la clorurarea acizilor aciclici).

      Compuşii fosforului intră în compoziţia medicamentelor substituente (prepararea uleiului fosforat de ficat de morun). Fosforul este folosit şi ca otravă pentru şobolani sau pentru obţinerea acizilor fosforici, a fosfinelor (hipofosfinelor), a fosfurii de calciu etc.

7) Arsen.(cristal de material pur denumit şi "regulus")

      Arsenul (compoziţia arsenică) este un solid care se extrage din piritele naturale cu conţinut de arsen.

      El există în comerţ sub 2 forme principale:

a)      Arsenul ordinar, zis metalic, în cristale romboedrice strălucitoare, de culoare gri de oţel, casant, insolubil în apă.

b)      Arsenul galben, cristalizat în cuburi, practic instabil.

      Arsenul este utilizat la fabricarea disulfurii arsenice, a plumbilor de vânătoare, a bronzurilor dure sau a diverselor altor aliaje (de staniu, de cupru etc.).

8) Seleniu.

Seleniul, destul de asemănător cu sulful, se prezintă sub mai multe forme:

a)      Seleniul amorf, sub forma unor solzi roşiatici (flori de seleniu).

b)      Seleniul sticlos, prost conducător de căldură şi electricitate, strălucitor în spărtură, de culoare brună sau roşiatică.

c)      Seleniul cristalizat, cristale gri sau cristale roşii. El este un conductor de căldură şi electricitate, mai ales dacă este expus la lumină. Seleniul este folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice şi în stare dopată, la fabricarea dispozitivelor semiconductoare. Se utilizează în fotografiere iar în stare de pulbere (roşu de seleniu), în industria cauciucului, la fabricarea sticlelor speciale etc.

Poziţia nu cuprinde seleniul în suspensie coloidală,  folosit în  medicină (Capitolul 30).

În Nomenclatură, stibiul este considerat un metal (poziţia 81.10).

                Anumite elemente din prezenta grupă (siliciul şi seleniul în special), pot fi dopate cu ajutorul unor  elemente ca borul, fosforul etc., în general în proporţie de ordinul unei părţi pe milion, în vederea utilizării lor în electronică. Ele rămân clasate aici dacă sunt prezentate sub forme brute de tragere, de cilindri sau de bare. Decupate sub formă de discuri, plachete sau alte forme analoge, ele se clasifică la poziţia 38.18.

SUS