28.05 -   METALE ALCALINE SAU ALCALINO-PĂMÂNTOASE; METALE DIN PĂMÂNTURI RARE, YTRIU ŞI SCANDIU, CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE ÎNTRE ELE; MERCUR.

                - Metale alcaline sau alcalino-pământoase:

2805.11   - - Sodiu

2805.12   - - Calciu

2805.19   - - Altele

2805.30   - Metale din pământuri rare, scandiu şi ytriu, chiar amestecate sau aliate între ele

2805.40   - Mercur

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

A.- METALE ALCALINE

 

      Metalele alcaline sunt corpuri moi şi destul de uşoare. Ele descompun apa la rece; ele se deteriorează în aer formând hidroxizi. Există cinci astfel de metale, descrise mai jos.

1) Litiu.

      Este cel mai uşor (densitate  0,54) şi cel mai dur dintre metalele alcaline. El se păstrează în ulei mineral sau în gaze inerte.

      Litiul permite ameliorarea calităţilor metalelor, şi este utilizat în diversele aliaje, cum sunt aliajele antifricţiune. Datorită afinităţii mari  faţă de alte elemente, este utilizat la obţinerea metalelor în stare pură sau pentru alte procese.

2) Sodiu.

      Este solid, cu luciu metalic, cu densitate 0,97, se oxidează rapid în tăietură. Este conservat în ulei mineral sau în cutii sudate .

      Se obţine prin electroliza unei topituri de clorură de sodiu sau a hidroxidului de sodiu topit.

      Se foloseşte mai ales la fabricarea peroxidului de sodiu (dioxid de sodiu), a cianurii de sodiu, a amidurii de sodiu etc. Este folosit şi în industria indigoului sau în cea a explozivilor (amorse chimice), la polimerizarea butadienei, la prepararea aliajelor antifricţiune sau în metalurgia titanului, a zirconiului etc.

      Poziţia nu cuprinde amalgamul de sodiu (poziţia 28.51).

3)  Potasiu.

      Este un metal, de culoare albă-argintie, cu densitate de 0,85 şi poate fi tăiat cu ajutorul unui simplu cuţit. Este conservat în ulei mineral sau în fiole sudate.

      Serveşte la prepararea anumitor celule fotoelectrice sau a aliajelor antifricţiune.

4) Rubidiu.

      El este un solid, de culoare alb-argintie, cu densitatea  1,5, mai fuzibil decât sodiul. Se conservă în flacoane etanşe sau în ulei mineral.

      Ca şi sodiul, este utilizat în aliajele antifricţiune.

5) Cesiu.

      Metal alb-argintiu sau gălbui, cu densitatea  1,9, se aprinde în contact cu aerul. Este cel mai oxidabil dintre metale. Este prezentat în flacoane etanşe sau în ulei mineral.

      Poziţia nu cuprinde franciul, metal alcalin radioactiv, (poziţia 28.44).

B.- METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE

      Cele trei metale alcalino-pământoase sunt maleabile şi  se descompun relativ uşor în contact cu apa rece. Ele sunt deteriorabile în aer umed.

1) Calciu.

      Obţinut prin reacţia de reducere alumino-termică a oxidului de calciu sau prin electroliza unei topituri de clorură de calciu; este un metal alb, cu densitate 1,5. Serveşte la purificarea argonului, la afinarea cuprului sau a oţelului, la prepararea zirconiului, a hidrurii de calciu (hidrolit), la fabricarea aliajelor antifricţiune etc.

2) Stronţiu.

      Metalul alb sau galben-pal, ductil, cu densitate 2,5.

3) Bariu.

      Metal alb, cu densitate 4,2; este utilizat în special în anumite aliaje antifricţiune şi în compoziţia preparatelor absorbante pentru realizarea vidului în tuburile sau valvele electrice (poziţia 38.24).

      Poziţia nu cuprinde radiul, element radioactiv (poziţia 28.44), magneziul (poziţia 81.04) nici beriliul (poziţia 81.12), deşi au unele proprietăţi asemănătoare metalelor alcalino-pământoase.

 

C.- METALE DIN PĂMÂNTURI RARE, SCANDIU ŞI YTRIU,

CHIAR AMESTECATE SAU ALIATE ÎNTRE ELE

        Metalele din pământuri rare (termenul de pământuri rare desemnează oxizii lor) sau lantanidele, sunt elementele cu numerele atomice (*) de la 57 până la 71 în seria periodică, cum sunt:

 

Grupa ceriului

Grupa terbiului

Grupa erbiului

57  Lantanul

63  Europiul

66  Disprosiul

58  Ceriul

64  Gadoliniul

67  Holmiul

59  Praseodimul

65  Terbiul

68  Erbiul

60  Neodimul

 

69  Tuliul

62  Samariul

 

70  Yterbiul

 

 

71  Luteţiul

      Poziţia  nu cuprinde promeţiul (element 61) care este un element radioactiv (poziţia 28.44).

      Aceste metale din pământuri rare sunt, în general, de culoare gri sau gălbuie, ductile şi maleabile.

      Ceriul, cel mai important dintre aceste metale, se obţine pornind de la monazit, fosfat de pământuri rare, sau de la torit, silicat de pământuri rare, după extragerea toriului. Ceriul - metal este obţinut prin reducere metalotermică a halogenurilor utilizând calciu sau litiu sau prin electroliza clorurii topite. Ceriul este un metal gri, ductil, ceva mai dur decât plumbul; prin frecarea lui pe o suprafaţă rugoasă se obţin scântei.

      Lantanul, care există în stare de impuritate în sărurile de ceriu, este utilizat la fabricarea sticlei albastre.

      Sunt clasificate împreună cu metalele din pământuri rare, scandiul şi ytriul, care sunt destul de asemănătoare cu aceste metale, scandiul asemănându-se şi cu metalele din grupa fierului. Minereul acestor două metale este thortveidita, care este un silicat de scandiu conţinând ytriu şi alte elemente.

      Aceste elemente, chiar amestecate sau aliate între ele, rămân clasificate în această poziţie. Aceasta este cazul în special al produsului cunoscut în comerţ  sub denumirea de Mischmetal, aliaj conţinând 45% până la 55% ceriu, 22% până la 27% lantan, alte lantanide şi ytriu, precum şi anumite impurităţi (maximum 5% fier, urme de siliciu, calciu, aluminiu). El este utilizat în principal în metalurgie, ca şi pentru fabricarea pietrei de brichete. Mischmetal-ul aliat cu fier (peste 5%), cu magneziu sau cu alte metale este clasificat în altă parte, mai ales la poziţia 36.06, dacă prezintă caracterul de aliaj piroforic.

      Poziţia nu cuprinde sărurile şi compuşii metalelor din pământuri rare, ai scandiului şi ai ytriului (poziţia 28.46).

D.- MERCUR

      Mercurul este singurul metal lichid la temperatura ambiantă.

      El se obţine prin prăjirea sulfurii naturale de mercur (cinabrul ) şi se separă de alte metale conţinute în minereu (plumb, zinc, staniu, bismut) prin filtrare, distilare în vid şi tratament cu acid azotic diluat.

      Mercurul este un lichid de culoare argintie, greu (densitate 13,59), foarte strălucitor, toxic, susceptibil să atace metalele preţioase. La temperatura ambiantă, mercurul pur nu este alterat de expunerea la aer, dar, când conţine impurităţi, se acoperă cu un strat de oxid de mercur maroniu.

      El este prezentat în recipiente speciale de fier (butelii, flacoane). Mercurul serveşte la fabricarea amalgamelor de la poziţia 28.43 sau 28.51. El este utilizat în metalurgia aurului sau a argintului, la aurire sau argintare, la fabricarea clorului sau a sodei caustice, a sărurilor de mercur, şi mai ales a cinabrului sau a fulminaţilor. Este utilizat de asemenea la fabricarea lămpilor electrice cu vapori de mercur, a diverselor instrumente de fizică, în medicină etc.

      Poziţia nu cuprinde mercurul în suspensie coloidală, un lichid roşu sau verde, care este obţinut prin producerea unui arc electric, în apă, între mercur şi platină şi este utilizat în medicină (Capitolul 30).

SUS


(*) Numărul atomic al unui element este numărul total al electronilor oribitali din atomul respectivului element.