28.11- ALŢI ACIZI ANORGANICI ŞI ALŢI COMPUŞI OXIGENAŢI ANORGANICI AI NEMETALELOR.

                - Alţi acizi anorganici:

2811.11   - - Fluorura de hidrogen (acid fluorhidric)

2811.19   - - Altele

                - Alţi compuşi oxigenaţi anorganici ai nemetalelor:

2811.21   - - Dioxid de carbon

2811.22   - - Dioxid de siliciu

2811.23   - - Dioxid de sulf

2811.29   - - Altele

 

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

 

      Poziţia cuprinde acizii şi anhidridele minerale şi ceilalţi oxizi ai elementelor nemetalice. Se indică mai jos, cei mai importanţi, în ordinea nemetalelor de bază (*) :

 

A.- COMPUŞI AI FLUORULUI

1)     Fluorura de hidrogen (HF). Obţinut prin acţiunea acidului sulfuric asupra fluorurii de calciu naturale (fluorina) sau asupra criolitului, acest acid este purificat cu ajutorul carbonatului de potasiu şi prin distilare. Câteodată conţine sub formă de impurităţi, mici cantităţi de silicaţi şi de acid fluorsilicic. În stare anhidră, el este un lichid care fierbe la 18°C sau 20°C şi este foarte avid de apă; fumegă în aer umed. În stare anhidră  sau în soluţii concentrate (acid fluorhidric), arde în adâncime pielea şi carbonizează materiile organice. Este prezentat în butelii metalice căptuşite cu plumb, gutapercă sau cerezină sau în recipiente de cauciuc sau de materiale plastice; acidul foarte pur este depozitat în flacoane de argint.

      Utilizat la gravura pe sticlă, la fabricarea hârtiei de filtru cantitative fără cenuşă, la obţinerea tantalului, a fluorurilor, la decaparea pieselor turnate, în sinteze organice, ca antiseptic în fermentaţii etc.

2) Fluoroacizi. Dintre fluoroacizi se pot cita:

a)     Acidul tetrafluoroboric (acidul fluoroboric) (HBF4).

b)    Acidul hexafluorosilicic (acid fluorosilicic) (H2SiF6), prezentat în soluţii apoase, care constituie un subprodus al fabricaţiei superfosfaţilor sau poate fi obţinut pornind de la fluorura de siliciu. Serveşte la rafinarea electrolitică a staniului sau a plumbului, la prepararea fluorosilicaţilor etc.

 

B.- COMPUŞI AI CLORULUI

      Principalii compuşi, care sunt indicaţi mai jos, sunt oxidanţi şi cloruranţi energici, utilizaţi la albire sau în sinteza organică. În general ei sunt instabili.

1)     Acidul hipocloros (HClO). Produs periculos la inhalare, explodează în contact cu materiile organice. Acest gaz este prezentat în soluţii apoase, de culoare galbenă sau uneori roşiatică.

2)     Acidul cloric (HClO3). Acest acid nu există decât în stare de soluţii apoase, sub forma unui lichid incolor sau gălbui.

3)     Acidul percloric (HClO4). Acest produs, mai mult sau mai puţin concentrat, dă diverşi hidraţi. Atacă pielea. Este utilizat în analize.

C.- COMPUŞI AI BROMULUI

1)   Bromura de hidrogen (HBr). Gaz incolor, cu miros puternic şi înţepător, prezentat fie în stare comprimată (acid anhidru), fie sub forma soluţiilor apoase, descompunându-se lent în prezenţa aerului, mai ales sub acţiunea luminii. Este utilizat în special la prepararea bromurilor şi în sinteza organică.

2) Acidul bromic (HBrO3). Nu există decât în soluţii apoase şi este utilizat în sinteza organică.

 

D.- COMPUŞI AI IODULUI

1)   Iodura de hidrogen (acidul iodhidric) (HI). Gaz incolor, sufocant, se descompune uşor. Este prezentat în soluţii apoase, corosive, fumegă în aer umed dacă este concentrat. Este folosit în sinteza organică ca agent reducător hidrogenat sau agent de fixare a iodului.

2)   Acidul iodic (HIO3) şi anhidrida lui (I2O5), în cristale prismatice sau în soluţii apoase. Utilizate în medicină sau ca agent absorbant pentru măştile de gaz.

3)   Acidul periodic (HIO4.2H2O), prezintă aceleaşi proprietăţi ca acidul iodic.

 

E. - COMPUŞI AI SULFULUI

1)   Hidrogenul sulfurat (H2S). Gaz incolor, foarte toxic, cu miros fetid, amintind de cel al ouălor stricate. Este prezentat comprimat în tuburi de oţel sau în soluţii apoase (acid sulfhidric sau hidrogen sulfurat). Este utilizat pentru analize, pentru purificarea acidului sulfuric sau a acidului clorhidric, pentru obţinerea dioxidului de sulf sau a sulfului regenerat etc.

2)   Acizi persulfurici (acizi peroxosulfurici) care se prezintă în stare cristalizată:

      a) Acid perdisulfuric (acid persulfuric (H2S2O8),) şi anhidrida lui (S2O7),

      b) Acid peroxomonosulfuric (acid de Caro) (H2SO5), foarte higroscopic, oxidant energic.

3)     Acizi tionici (sau politionici), nu există decât sub formă de soluţie apoasă: acidul ditionic (H2S2O6), acidul tritionic (H2S3O6), acidul tetrationic (H2S4O6), acidul pentationic (H2S5O6).

4)     Acidul aminosulfonic (acidul sulfamic) (SO2(OH)NH2). Obţinut prin dizolvarea ureei în acid sulfuric, în trioxid de sulf sau în acid sulfuric fumant, el se prezintă în cristale, puţin solubile în apă, solubile în alcool. Este folosit pentru apreturi textile ignifuge, în tăbăcărie, în galvanoplastie, la fabricarea produselor organice de sinteză.

5)     Dioxidul de sulf (anhidrida sulfuroasă) (SO2). Obţinut prin arderea sulfului sau prin prăjirea sulfurilor naturale, în particular a piritei de fier sau pornind de la sulfatul de calciu natural (gips anhidrit) prăjit cu argilă şi cu cocs. Este un gaz incolor şi sufocant.

      Este prezentat fie în stare lichefiată prin simplă compresie în butelii de oţel, fie în soluţii apoase; adesea sub această ultimă formă comercială este denumit impropriu acid sulfuros.

      Agent reducător şi decolorant puternic, el are multiple utilizări: albirea textilelor de origine animală, a paielor, a penelor, a gelatinei; sulfitarea sucurilor concentrate în industria zahărului; conservarea fructelor şi legumelor; obţinerea bisulfiţilor pentru tratarea pastelor de lemn; fabricarea acidului sulfuric; dezinfectant (tăierea mustului). Dioxidul de sulf lichid, care prin evaporare scade temperatura, este utilizat pentru producerea frigului.

6)     Trioxidul de sulf (anhidrida sulfurică) (SO3). Solid alb, cristalizat sub formă de ace, se aseamănă puţin cu azbestul. Fumegă la aer umed; este avid de apă şi reacţionează violent în contact cu apa. Este prezentat în recipiente ermetice din tablă sau în damigene de sticlă sau de gresie, ambalate în coşuri care conţin absorbanţi anorganici. Este folosit la prepararea oleumului clasificat la poziţia 28.07 şi a alaunului clasificat la poziţia 28.33.

7)     Trioxidul de sulf (sescvioxid de sulf) (S2O3). Cristale verzi delicvescente, care se descompun în apă şi sunt solubile în alcool. Este utilizat ca reducător la fabricarea coloranţilor sintetici.

 

F.- COMPUŞI AI SELENIULUI

 

1)   Seleniura de hidrogen (acidul selenhidric) (H2Se). Gaz greţos, periculos de inhalat, deoarece paralizează nervul olfactiv. Este prezentată în soluţii apoase instabile.

2)   Acidul selenios (H2SeO3) şi anhidrida acestuia (SeO2). Se prezintă în cristale hexagonale albe, delicvescente, foarte solubile în apă. Se utilizează în industria emailurilor.

3)   Acidul selenic (H2SeO4). Se prezintă în cristale albe, anhidre sau hidratate.

 

G.- COMPUŞI AI TELURULUI

 

      Grupa cuprinde telurura de hidrogen (H2Te) (în soluţii apoase), acidul teluros (H2TeO3) şi anhidrida acestuia (TeO2) (solidă, de culoare albă), acidul teluric (H2TeO4) (cristale incolore) şi anhidrida sa (TeO3) (solid, portocaliu).

 

H.- COMPUŞI AI AZOTULUI

 

1)   Azotura de hidrogen (amoniacul, acidul azothidric) (HN3). Lichid toxic, incolor, cu miros sufocant, foarte solubilă în apă, instabil, cu proprietăţi explozive. Sărurile ei, azidele şi azoturile, sunt clasificate la poziţia 28.50 şi nu la Subcapitolul V.

2)   Hemioxidul de azot (oxid azotos) (protoxid de azot) (N2O). Gaz cu gust dulceag, solubil în apă, prezentat în stare lichidă. Este utilizat în stare gazoasă, ca anestezic şi în stare lichidă sau solidă, ca agent de refrigerare.

3)   Dioxidul de azot (hipoazotide, vapori azotoşi, "peroxid de azot"), (NO2). Lichid incolor la 0°C, brun-portocaliu la temperaturi superioare; fierbe la cca. 22°C, emanând vapori roşii. Este cel mai stabil dintre oxizii de azot. Este un oxidant energic.

 

IJ.- COMPUŞI AI FOSFORULUI

 

1)   Acidul fosfinic (acid hipofosforos) (H3PO2). Cristale lamelare care se topesc la cca 25°C, se oxidează în aer. Este un reducător energic.

2)   Acidul fosfonic (acid fosforos) (H3PO3).Cristale care se topesc la cca. 71°C, delicvescente, solubile în apă. Anhidridele sale (P2O3 sau P4O6): cristale care se topesc la cca. 24°C, se îngălbenesc apoi se roşesc, la lumină, descompunându-se încetul cu încetul.

 

K.- COMPUŞI AI ARSENULUI

 

1) Trioxidul de diarsen (sescvioxid de arsen), (anhidrida de arsen ,oxid de arsen, arsen alb) (As2O3), denumit impropriu acid arsenios. Poate fi obţinut prin prăjirea minereurilor arsenifere de nichel şi argint sau a piritelor arsenice. Poate conţine impurităţi: sulfură de arsen, sulf, oxid de antimoniu etc.

      Anhidrida comercială se prezintă în general sub forma unui praf alb, cristalin, inodor, foarte otrăvitor (floarea sau făina de arsen). Anhidrida sticloasă apare ca o masă amorfă, transparentă; anhidrida de porţelan se prezintă în cristale opace octoedrice, dezordonate.

          Este utilizat pentru conservarea pieilor sau a pieselor zoologice (uneori asociat cu săpun), ca otravă contra şoarecilor, pentru fabricarea hârtiei de muşte, pentru prepararea anumitor opacizanţi, emailuri sau pigmenţi verzi minerali cum ar fi verdele de Schele sau de Schweinfurt (arsenită şi acetoarsenită de cupru) sau, în doze mici, ca medicament împotriva dermatozelor, malariei sau astmului.

2)   Pentaoxidul de diarsen (As2O5) (anhidrida arsenică). Este obţinut prin oxidarea trioxidului de arsen sau prin deshidratarea acidului arsenic. Praf alb, foarte otrăvitor, care se dizolvă încet în apă, rezultând acid arsenic. El serveşte la fabricarea acidului arsenic, ca oxidant etc.

3)   Acidul arsenic. Prin denumirea de acid arsenic, se înţelege acidul ortoarsenic (H3AsO4×1/2 H2O) şi ceilalţi hidraţi ai anhidridei arsenice (acizi piro- sau meta-arsenici etc.). Ei cristalizează sub forma unor ace incolore şi sunt otrăvuri mortale.

      Acidul arsenic serveşte în mod special la fabricarea coloranţilor organici (fucsină etc.), a arseniaţilor sau a derivaţilor organici ai arsenului utilizaţi ca medicamente sau ca insecticide.

      Hidrurile de arsen (arseniuri de hidrogen), în particular, hidrogen arseniat (AsH3), se clasifică la poziţia 28.50.

 

L.- COMPUŞI AI CARBONULUI

 

1)   Oxidul de carbon (CO) (protooxid de carbon, carbonil). Este un gaz toxic, incolor şi insipid; este prezentat în stare comprimată. Proprietăţile reductoare ale acestui gaz sunt folosite în special în metalurgie.

2)   Dioxidul de carbon (anhidridă carbonică, gaz carbonic) (CO2), denumit impropriu acid carbonic. Este obţinut prin arderea carbonului sau plecând de la calcarele tratate la căldură sau cu acizi.

      Este un gaz incolor, de o dată şi jumătate ori mai greu ca aerul, are un gust înţepător, stinge corpurile aprinse. Este prezentat fie în stare lichidă comprimat în cilindri de oţel, fie în stare solidă, în cuburi sub presiune, în recipiente cu pereţi izolanţi (zăpadă carbonică, gheaţă carbonică).

                Se utilizează în metalurgie, în industria zahărului sau pentru gazeificarea băuturilor. În stare lichidă, serveşte la antrenarea berii prin presiune, ca şi pentru prepararea acidului salicilic, ca extinctor etc. Anhidrida carbonică solidă, care permite atingerea unei temperaturi de -80°C, este utilizată pentru refrigerare.

3)   Cianura de hidrogen (acid cianhidric, acid prusic) (HCN). Se obţine prin acţiunea acidului sulfuric asupra cianurii sau prin acţiunea catalizatorilor asupra amestecurilor gazoase de amoniac şi de hidrocarburi.

      Este un lichid incolor, solubil în apă, mai puţin dens ca aceasta, cu miros de migdale amare, foarte toxic. Se conservă prost dacă este impură sau în soluţii slabe.

                                Este folosită în sinteza organică (în principal pentru producerea cianurii de vinil sub acţiunea acetilenei) sau ca paraziticid.

4)   Acizi izocianic, tiocianic sau fulminic.

 

M.- COMPUŞI AI SILICIULUI

 

      Dioxidul de siliciu (anhidridă silicică, silice pură, oxid silicic) (Si02). Obţinut prin precipitarea silicaţilor cu acizi sau prin descompunerea halogenurilor de siliciu sub acţiunea apei şi a căldurii.

      Se prezintă, fie în stare amorfă, ca praf alb (alb de silice, floare de silice, silice calcinată) sau în granule sticloase (silice sticloasă) sau sub formă gelatinoasă (gel de silice sau silice hidratată), fie sub formă de cristale (tridimit şi cristobalit).

      Silicea rezistă la acţiunea acizilor, de aceea, în stare topită, este utilizată la fabricarea instrumentelor de laborator sau a aparatelor industriale termorezistente, putând fi încălzite sau răcite brusc, fără să apară fisuri (vezi consideraţiile generale de la Capitolul 70). Silicea anhidră sub formă de pudră fină este utilizată ca material de umplutură pentru coloranţi sau pentru fabricarea lacurilor. Silicea gelatinoasă deshidratată sau gelul de silice activat (silicagel, actigel) se foloseşte la uscarea gazelor.

      Poziţia nu cuprinde:

a)     Silicea naturală (Capitolul 25, cu excepţia varietăţilor de silice care constituie pietre preţioase sau semipreţioase - vezi Notele explicative de la poziţiile 71.03 şi 71.05).

b)     Silicea în stare de suspensie coloidală este clasificată la poziţia 38.24 cu condiţia ca ea să nu fie preparată pentru o utilizare specială (de exemplu ca apret în industria textilă). În acest ultim caz ea se clasifică la poziţia 38.09.

c)     Gelul de silice (silicagel) cu adaos de săruri de cobalt utilizat ca indicator de umiditate (poziţia 38.24).

 

 N.- ACIZI COMPLECŞI

 

      Poziţia cuprinde, cu condiţia să nu fie clasificate mai specific în altă parte, acizii complecşi cu compoziţie chimică definită (excluzând amestecurile), constituiţi fie din doi sau mai mulţi acizi minerali ai unor elemente nemetalice (de exemplu cloro-acizi), fie dintr-un acid de element nemetalic şi dintr-un acid conţinând un element metalic (de exemplu acizii silicowolframici şi borowolframici).

      Stibiul, fiind considerat în Nomenclatură ca un metal, anhidridele stibice şi stibioase se clasifică la poziţia 28.25.

 

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

 

28.11

Alţi acizi anorganici şi alţi compuşi oxigenaţi anorganici ai nemetalelor

 

 

2811.19.10

până la

2811.19.80

Altele

La aceste coduri tarifare se clasifică produsele descrise la Nota 4 a Capitolului.

 

SUS


(*) În următoarea ordine: fluor, clor, brom, iod, sulf, seleniu, telur, azot, fosfor, arsen, carbon, siliciu.