28.12 - HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI DE NEMETALE.

2812.10 - Cloruri şi oxicloruri

2812.90 - Altele

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

A.- CLORURI DE NEMETALE

Cei mai importanţi compuşi binari clasificaţi aici sunt următorii:

1) Cloruri de iod.

a) Monoclorura de iod (protoclorură) (IC1). Obţinută prin acţiunea directă a clorului asupra iodului. Lichid brun închis la temperatură de peste 27°C; sub această temperatură se prezintă în forma unor cristale roşiatice. Densitatea sa este cca 3. Este descompusă de apă şi arde pielea în mod periculos. Este utilizată în sinteza organică ca agent de iodurare.

b) Triclorura de iod (ICl₃). Obţinută la fel ca şi monoclorura de iod sau pornind de la acidul iodhidric. Se prezintă sub formă de ace galbene, solubile în apă, cu densitate apropiată de 3. Utilizările ei sunt aceleaşi ca ale monoclorurii. Este utilizată de asemenea şi în medicină.

2) Cloruri de sulf.

a) Monoclorura de sulf (protoclorura) (S₂Cl₂). Obţinută prin acţiunea clorului asupra sulfului. Lichid galben sau roşiatic, fumegă în aer, poate fi descompusă de apă, are miros sufocant, are densitatea de aproximativ 1,7. Constituie clorura de sulf din comerţ. Dizolvând sulful, ea este folosită la vulcanizarea la rece a cauciucului sau a gutapercăi.

b) Diclorura de sulf (SCl₂). Preparată pornind de la monoclorură. Este un lichid brun roşiatic, de asemenea poate fi descompus de apă, puţin stabil, cu densitate în jur de 1,6. Serveşte şi la vulcanizarea cauciucului la rece şi este utilizat ca agent de clorurare la fabricarea coloranţilor de sinteză (în special prepararea tioindigoului).

3) Cloruri de fosfor.

a) Triclorura de fosfor (protoclorura) (PCl₃). Obţinut prin acţiunea directă a clorului asupra fosforului, acest produs se prezintă sub forma unui lichid incolor, cu densitatea de 1,6 aproximativ, corosiv, cu miros iritant, lacrimogen, fumegă în aer umed, se descompune în contact cu apa. Este folosit în industria ceramică pentru obţinerea glazurii şi mai ales ca agent de clorurare în sintezele organice (fabricarea acidului clorhidric, a coloranţilor organici etc.).

b) Pentaclorura de fosfor (PCl₅). Preparată pornind de la triclorură, se prezintă sub formă de cristale albe sau gălbui, cu o densitate în jur de 3,6. Fumegă în aer umed, se descompune în contact cu apa şi este lacrimogenă. Este folosită de asemenea în chimia organică ca agent de clorurare sau catalizator (de exemplu pentru fabricarea clorurii de isatină).

Clorura de fosfoniu (PH₄Cl) se clasifică la poziţia 28.51.

4) Cloruri de arsen.

Triclorura de arsen (AsCl₃). Obţinută prin acţiunea clorului asupra arsenului sau a acidului clorhidric asupra trioxidului de arsen, este un lichid incolor, cu aspect uleios, fumegă în aer, foarte toxică.

5) Cloruri de siliciu.

Tetraclorura de siliciu (SiCl₄). Preparată prin acţiunea unui curent de clor asupra unui amestec de silice şi cărbune sau asupra siliciului, bronzului de siliciu sau ferosiliciului. Este un lichid incolor, cu densitate circa 1,5, degajă în aer umed un fum alb, sufocant; este descompusă de apă cu producerea silicei gelatinoase. Serveşte la prepararea siliconului sau la producerea perdelelor de fum.

Derivaţii de substituţie ai siliciurilor de hidrogen, cum ar fi triclorosilicometan (triclorsilan) (SiHCl₃) se clasifică la poziţia 28.51.

Tetraclorura de carbon (CCl₄) şi hexaclorura de carbon (C₂Cl₆) care constituie derivaţi cloruraţi ai hidrocarburilor (respectiv tetraclormetan, hexacloretan) se clasifică la poziţia 29.03. Hexaclorbenzenul (C₆Cl₆), octoclornaftalina (C₁₀Cl₈) şi celelalte cloruri de carbon sunt de asemenea clasificate la poziţia 29.03.

B.- OXICLORURI DE NEMETALE

Printre compuşii ternari cuprinşi aici, pot fi citaţi următorii:

1) Oxicloruri de sulf.

a) Oxidiclorură de sulf (clorura de sulfinil, clorura de tionil) (SOCl₂). Este obţinută prin oxidarea diclorurii de sulf cu trioxid de sulf sau cu clorură de sulfuril. Lichid incolor, cu densitate de circa 1,7, emite vapori înăbuşitori, descompusă de apă. Este utilizată la producţia clorurilor organice.

b) Dioxidiclorură de sulf (clorură de sulfonil, clorură de sulfuril, diclorhidrină sulfurică) ("acid diclorosulfonic") (SO₂Cl₂). Este obţinută prin acţiunea clorului asupra gazului sulfuros sub influenţa razelor solare sau în prezenţa unui catalizator (camfor sau cărbune activ). Lichid incolor, cu densitate de aproximativ 1,7, fumegă în aer, descompus de apă, este corosiv. Agent de clorurare sau de sulfonare în sinteza organică, serveşte la fabricarea clorurilor acizilor.

Acidul clorosulfuric (monoclorhidrina sulfurică) (ClSO_2.OH) se clasifică la poziţia 28.06.

2) Oxidiclorură de seleniu.

Oxidiclorura de seleniu, în general denumită clorură de selenil (SeOCl₂), este similară cu clorura de tionil. Poate fi obţinută prin acţiunea tetraclorurii de seleniu asupra dioxidul de seleniu. La temperaturi peste l0°C este un lichid galben, fumegând în aer; sub această temperatură formează cristale incolore; densitatea ei este de circa 2,4; descompusă de apă. Serveşte în sinteza organică şi pentru decalaminarea cilindrilor motoarelor cu explozie.

3) Oxiclorură de azot (clorură de nitrosil) (NOC1).

Gaz toxic, galben-portocaliu, cu miros sufocant, utilizat ca agent de oxidare.

4) Oxitriclorură de fosfor (clorură de fosforil) (POCl₃).

Oxitriclorura de fosfor se obţine pornind fie de la triclorura de fosfor tratată cu clorat de potasiu, fie de la pentaclorura de fosfor supusă acţiunii acidului boric, fie prin acţiunea oxiclorurii de carbon asupra fosfatului tricalcic. Lichid incolor, având densitatea aproximativă de 1,7, are un miros iritant, fumegă în aer umed, poate fi descompusă de apă. Este utilizată ca agent de clorurare în sintezele organice. Mai este utilizată şi în fabricaţia anhidridei acetice sau a acidului clorosulfonic.

5) Oxiclorură de carbon (clorură de carbonil, fosgen) (COCl₂).

Oxiclorura de carbon se obţine prin acţiunea clorului asupra oxidului de carbon în prezenţa cărbunelui animal sau a mangalului sau prin acţiunea oleumului asupra tetraclorurii de carbon. Este un produs incolor, lichid la temperaturi sub 8°C, gaz la temperaturi superioare; este prezentată în stare comprimată sau lichefiată în recipiente cu pereţi groşi din oţel. Prezentată în stare dizolvată în toluol sau benzol se clasifică la poziţia 38.24.

Este lacrimogenă şi foarte toxică, fiind un agent de clorurare, foarte utilizată pe de altă parte în sinteza organică, mai ales pentru obţinerea clorurilor acide, aminoderivaţilor, a auraminei (cetonă Michler), şi ca produs intermediar în industria coloranţilor organici etc.

C.- ALTE HALOGENURI ŞI OXIHALOGENURI DE NEMETALE

Acest grup conţine toate celelalte halogenuri ale elementelor nemetalice: fluoruri, bromuri şi ioduri.

1) Fluorurile.

a) Pentafluorura de iod (IF₅).Lichid care fumegă.

b) Fluorurile de fosfor sau de siliciu.

c) Trifluorura de bor (BF₃). Se obţine prin tratarea la cald a fluorurii de calciu natural (fluorină) şi a anhidridei borice pulverizate, în prezenţa acidului sulfuric. Este un gaz incolor, fumegând în aer, carbonizează produsele organice, este foarte avidă de apă cu care dă acidul fluoroboric. Este utilizată ca deshidratant sau catalizator, în chimia organică. Formează compuşi complecşi cu produsele organice (cu acidul acetic, eterul etilic, fenolul etc.); aceşti compuşi, utilizaţi drept catalizatori, se clasifică la poziţia 29.42.

2) Bromurile.

a) Bromură de iod (monobromură) (IBr). Preparat prin concasarea elementelor constitutive, acest produs este o masă cristalină, de culoare roşu-negricioasă, având puţin aspectul de iod; este solubil în apă. Este utilizată în sinteza organică.

b) Bromuri de fosfor. Tribromura de fosfor (PBr₃). Obţinută prin acţiunea bromului asupra fosforului dizolvat în sulfura de carbon, este un lichid incolor, fumegând în aer, descompusă de apă, are o densitate de circa 2,8. Utilizat în sinteza organică.

Bromura de fosfoniu (PH₄Br) se clasifică la poziţia 28.51, bromurile de carbon la poziţia 29.03.

3) Iodurile.

a) Ioduri de fosfor. Diiodura de fosfor (P₂I₄), obţinută prin acţiunea iodului asupra fosforului dizolvat în sulfură de carbon, este formată din cristale portocalii; emite vapori de un roşu aprins.

Triiodura de fosfor (PI₃), obţinută printr-un procedeu similar, se cristalizează în lamele de culoare roşu închis.

Iodura de fosfoniu (PH₄I) se clasifică la poziţia 28.51.

b)Ioduri de arsen. Triiodura de arsen (AsI₃). Cristale roşii, se obţine pornind de la elementele constituente; este toxică şi volatilă. Serveşte în medicină sau ca reactiv de laborator.

c) Combinaţii ale iodului cu alţi halogeni. Vezi A 1), C 1)a) şi C 2) a) de mai sus.

4) Oxihalogenurile, altele decât oxiclorurile.

a) Oxifluorurile, cum ar fi oxitrifluorura de fosfor (fluorura de fosforil) (POF₃).

b) Oxibromurile, cum ar fi oxidibromura de sulf (bromura de tionil) (SOBr₂), lichid portocaliu şi oxitribromura de fosfor (bromura de fosforil) (POBr₃), în cristale lamelare.

c) Oxiiodurile.

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

28.12	Halogenuri şi oxihalogenuri ai nemetalelor
2812.10.11 până la 2812.10.18	De fosfor A se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 28.12, paragraful (A), (3) şi (B), (4).
2812.10.91 până la 2812.10.99	Altele Pe lângă produsele enumerate în Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 28.12, (fără pct. 3) şi (B) (fără pct. 4), la aceste coduri tarifare se clasifică tetraclorura de telur (TeCl4), utilizată în principal pentru a da o patină produselor din argint.

SUS