28.30 - SULFURI; POLISULFURI, CU COMPOZIŢIE CHIMICĂ DEFINITĂ SAU NU.

2830.10 - Sulfuri de sodiu

2830.20 - Sulfură de zinc

2830.30 - Sulfură de cadmiu

2830.90 – Altele

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Poziţia cuprinde, sub rezerva excepţiilor menţionate în introducerea la acest Subcapitol, sulfurile metalice (sărurile sulfurii de hidrogen (H₂S) de la poziţia 28.11). Vechea denumire de sulfhidraţi este mai specific atribuită hidrogenosulfurilor. Sulfurile de elemente nemetalice se clasifică la poziţia 28.13.

1) Sulfuri de sodiu.

a) Sulfura (Na₂S). Preparată prin reducerea cu carbon a sulfatului de sodiu, fie se prezintă în stare anhidră în mase sau plăci albicioase (sulfură concentrată sau topită), solubilă în apă, sulfatându-se în aer, fie se prezintă în cristale hidratate (cu 9H₂0), incolore sau verzui în funcţie de gradul de puritate. Fiind un agent reducător moderat, este utilizată la fabricarea derivaţilor organici etc. Este utilizat în procesul de flotaţie deoarece favorizează absorbţia uleiului pe suprafaţa minereurilor prin sulfurarea acestora. Este folosit şi ca epilator (în tăbăcărie sau în cosmetică) şi ca paraziticid.

b) Hidrogenosulfura (sulfhidrat) (NaHS). Obţinută prin acţiunea acidului sulfhidric asupra sulfurii neutre; Cristale incolore, solubile în apă. Folosită în tăbăcărie (ca epilator), în vopsitorie, ca absorbant al cuprului la rafinarea nichelului, ca agent reducător în sinteze organice etc.

2) Sulfura de zinc (ZnS). Sulfura artificială se obţine în stare hidratată precipitând un zincat alcalin cu ajutorul sulfurii de sodiu. Pastă albă sau praf alb onctuos, conţinând adesea oxid de zinc sau alte impurităţi. Utilizat ca pigment fie în stare pură, fie în amestec cu magnezie în industria cauciucului. Coprecipitată cu sulfatul de bariu, dă litoponul (poziţia 32.06). Activată cu argint, cupru etc., constituie un luminofor (poziţia 32.06); Nu este clasificată aici, decât dacă nu a fost amestecată, nici activată.

Blenda, sulfura de zinc naturală (poziţia 26.08) şi wurtzitul, care reprezintă tot o sulfură naturală a zincului se clasifică la poziţia 25.30.

3) Sulfura de cadmiu (CdS). Sulfura artificială se obţine precipitând o sare de cadmiu (de exemplu sulfatul) cu soluţie de hidrogen sulfurat sau cu o sulfură alcalină. Pigment galben (galben de cadmiu) utilizat în pictura artistică sau la fabricarea sticlelor protectoare împotriva luminii orbitoare. Coprecipitată cu sulfatul de bariu, dă coloranţi de un galben viu, utilizaţi în vopsitorie industrială sau ceramică (poziţia 32.06).

Sulfura naturală de cadmiu (greenockit) se clasifică la poziţia 25.30.

4) Hidrogenosulfura de amoniu (sulfhidrat) (NH₄HS). Prezentată în formă de fulgi cristalini sau de ace, foarte volatilă, se utilizează în sinteze organice sau în fotografie.

5) Sulfura de calciu (CaS). Obţinută prin calcinarea unui amestec de sulfat de calciu şi de carbon, ea se prezintă în mase gri sau gălbui, uneori luminescente, foarte puţin solubile în apă. Conţine deseori sulfat sau alte impurităţi. Singură sau tratată cu oxidul de arsen sau cu var, ea serveşte la epilarea pieilor. Se mai utilizează în cosmetică ca epilator, în medicină contra microbilor, în metalurgie sau la fabricarea culorilor luminescente.

6) Sulfurile de fier. Cea mai importantă sulfură de fier artificială este monosulfura (FeS), obţinută prin topirea unui amestec de sulf şi pilitură de fier. Plăci sau bucăţi negricioase cu reflexe metalice; se utilizează la fabricarea sulfurii de hidrogen sau în ceramică.

Sulfurile naturale de fier se clasifică la poziţia 25.02 (pirite neprăjite), la poziţia 71.03 sau la poziţia 71.05 (marcasit). Sulfurile duble naturale pe care le formează fierul cu arsenul (mispichel), arsenopirita şi cuprul (bornit, erubescit, pirită de cupru sau calcopirită) se clasifică la poziţiile 25.30 şi 26.03.

7) Sulfura de stronţiu (SrS). Mase de culoare gri, devine galben la aer, utilizat ca epilator în tăbăcărie sau în cosmetică sau pentru fabricarea culorilor luminescente.

8) Sulfurile de staniu. Sulfura stanică artificială (SnS₂) (disulfură, aur mozaic), preparată prin încălzirea unui amestec de sulf şi clorură de amoniu cu oxid sau amalgam de staniu. Aspect de paiete sau de praf galben auriu. Insolubilă în apă, sublimează la cald. Utilizată la bronzarea lemnului, a ipsosului, etc.

9) Sulfurile de stibiu.

a) Trisulfura artificială (sescvisulfură) (Sb₂S₃). Acţiunea unui acid asupra sulfurii naturale dizolvate în hidroxid de sodiu, dă un praf roşu sau portocaliu (trisulfura precipitată) utilizată ca pigment în industria cauciucului, singură sau în amestec cu pentasulfură sau alte produse (cinabru de stibiu, stacojiu de stibiu). Sulfura naturală topită dă trisulfură neagră, cu aspect strălucitor în spărtură, utilizată în pirotehnie, la prepararea pastelor pentru capetele chibriturilor, a amorselor sau a capselor fulminante (cu clorat de potasiu), a prafului blitz pentru fotografie (cu cromat de potasiu) etc. Tratată la cald cu carbonat de sodiu, dă cârmâzul mineral, format în principal din trisulfură de stibiu şi pirostibiat de sodiu şi utilizat în medicină (poziţia 38.24).

b) Pentasulfura (sulfura de stibiu aurie) (Sb₂S₅). Preparată prin acidularea unei soluţii de sulfostibiat de sodiu (sarea Schlippe). Praf galben portocaliu, care se descompune timp, chiar în întuneric. Utilizat la fabricarea amorselor, la vulcanizarea cauciucului, în medicină umană (expectorant) sau veterinară.

Sulfura naturală de stibiu (stibină, antimonit) şi oxisulfura naturală (kermesit) se clasifică la poziţia 26.17.

10) Sulfura de bariu (BaS). Obţinută prin reducerea sulfatului natural de la poziţia 25.11 (baritină) cu ajutorul carbonului. Praf sau bucăţi albe dacă este pură, gri sau gălbuie când este impură; este toxică. Aceleaşi utilizări ca sulfura de stronţiu.

11) Sulfuri de mercur. Sulfura artificială de mercur (HgS). Obţinută prin acţiunea directă a sulfului asupra mercurului; are culoarea neagră. Sublimată sau tratată la cald cu polisulfuri alcaline, sulfura neagră se transformă în sulfură roşie praf (cinabru artificial, sulfură de mercur roşie), pigment utilizat la prepararea vopselelor fine sau pentru a colora ceara de sigiliu; produsul obţinut prin procedeul umed este mai strălucitor dar rezistă mai puţin la lumină. Este o sare toxică.

Sulfura naturală de mercur (cinabru) se clasifică la poziţia 26.17.

12) Alte sulfuri. Sunt de menţionat:

a) Sulfuri (neutre sau acide) de potasiu. Hidrogenosulfura de potasiu utilizată la prepararea mercaptanului.

b) Sulfuri de cupru, utilizate la prepararea electrozilor sau a vopselelor rezistente la apa de mare; sulfura naturală de cupru (covelin, covelit, calcosină) se clasifică la poziţia 26.03.

c) Sulfura de plumb utilizată în industria ceramică; sulfura naturală de plumb (galena) se clasifică la poziţia 26.07.

13) Polisulfuri. Polisulfurile, care sunt, de asemenea, cuprinse în această poziţie, sunt amestecuri de sulfuri ale aceluiaşi metal.

a) Polisulfura de sodiu (sicat de sulf sodic).Obţinută prin încălzirea sulfului cu carbonat de sodiu sau cu sulfură neutră de sodiu. Conţine mai ales disulfură de sodiu (Na₂S₂), trisulfură şi tetrasulfură de sodiu şi impurităţi (sulfaţi, sulfiţi, etc.). Apare sub forma unor plăci verzui, solubile, care se oxidează în aer, foarte higroscopice; este conservată în recipiente bine închise. Este utilizată mai ales ca agent reducător în sinteza organică (prepararea coloranţilor de sulf), în flotaţie, în prepararea polisulfurilor de etilenă, a sulfurilor de mercur artificiale, pentru băi sulfuroase sau pentru preparatele de tratare a bolii numite râie.

b) Polisulfura de potasiu (pomadă de sulfură potasică) are aceleaşi utilizări ca polisulfura de sodiu şi în particular la pregătirea băilor sulfuroase.

Poziţia nu cuprinde următoarele sulfuri naturale:

a) Sulfura de nichel (mileritul) (poziţia 25.30).

b) Sulfura de molibden (molibdenitul) (poziţia 26.13).

c) Sulfura de vanadiu (patronitul) (poziţia 26.15).

d) Sulfura de bismut (bismutinitul) (poziţia 26.17).

SUS