28.38 - FULMINAŢI, CIANAŢI ŞI TIOCIANAŢI.

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Sunt clasificaţi aici, sub rezerva excluderilor menţionate în introducerea acestui Subcapitol, fulminaţii, cianaţii, izocianaţii şi tiocianaţii, săruri metalice ale acidului cianic, neizolate (HO-C=N) sau ale acidului izocianic (HN=C=O) sau ale acidului fulminic (HO-N=C), izomeri ai acidului cianic. Această poziţie cuprinde şi tiocianaţi, săruri ale acidului tiocianic (HS-C=N).

A.- FULMINAŢI

Fulminaţii sunt compuşi cu o constituţie puţin cunoscută, foarte instabili, detonanţi la şocuri slabe sau sub acţiunea căldurii, de exemplu a scânteii. Ei constituie explozivii de amorsare utilizaţi la confecţionarea amorselor sau a detonatoarelor.

Practic singurul fulminat de importanţă comercială este fulminatul de mercur, căruia i se atribuie formula Hg(ONC)₂. Este obţinut prin reacţia unei soluţii de nitrat de mercur cu alcoolul, în acid nitric, în prezenţa unui catalizator, clorura cuproasă. Cristale albe sau gălbui sub formă de ace, solubile în apă fierbinte, este toxic. Detonând, produce un fum roşu. Este prezentat în recipienţi nemetalici, umpluţi cu apă.

B.- CIANAŢI

Cianaţii de amoniu, de sodiu sau de potasiu servesc la fabricarea diverşilor compuşi organici. Există şi cianaţi alcalino-pământoşi.

C.- TIOCIANAŢI

Tiocianaţii (sulfocianaţi, sulfocianuri) sunt sărurile metalice ale acidului tiocianic (neizolat) (HS‑C=N).

Cei mai importanţi sunt:

1) Tiocianatul de amoniu (NH₄SCN). Preparat prin încălzirea unui amestec de amoniac şi de sulfură de carbon. Cristale incolore, delicvescente, foarte solubile în apă care devin roşii în aer şi la lumină; se descompun la căldură. Este utilizat în galvanoplastie, în fotografie, la vopsire şi imprimare (în special pentru împiedicarea deteriorării ţesăturilor de mătase apretate), la prepararea amestecurilor refrigerante, a cianurilor sau a hexacianoferaţilor (II), a tioureei, a guanidinei, a materialelor plastice, a adezivilor, a erbicidelor, etc.

2) Tiocianatul de sodiu (NaSCN). Se obţine prin acţiunea căldurii asupra unui amestec de cianură de sodiu şi de sulf. Se prezintă sub acelaşi aspect ca tiocianatul de amoniu sau sub formă de praf. Această sare, toxică, serveşte în fotografie, în vopsitorii şi imprimerii (mordant), în medicină la prepararea uleiului de muştar artificial, ca reactiv pentru laboratoare, în galvanoplastie, în industria cauciucului etc.

3) Tiocianatul de potasiu (KSCN). Obţinut printr-un procedeu analog, el se prezintă sub acelaşi aspect ca tiocianatul de sodiu. Se utilizează în industria textilă, în fotografie, la prepararea tiocianaţilor, a tioureei, a uleiului artificial de muştar, a coloranţilor sau altor compuşi organici de sinteză, a amestecurilor refrigerente, a paraziticidelor, etc.

4) Tiocianatul de calciu (Ca(SCN)₂.3H₂0). Preparat prin acţiunea oxidului de calciu asupra tiocianatului de amoniu. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apă. Utilizat ca mordant în vopsitorie şi imprimerie, ca solvent pentru celuloză, la mercerizarea bumbacului, în medicină, ca înlocuitor al iodurii de potasiu (împotriva arteriosclerozei), pentru prepararea altor tiocianaţi sau hexacianoferaţi (II) , la fabricarea pergamentului.

5) Tiocianaţii de cupru. Sunt preparaţi pornind de la tiocianaţii alcalini, bisulfitul de sodiu şi sulfatul de cupru.

Tiocianatul cupros (CuSCN). Praf sau pastă albicioasă, gri sau gălbuie, insolubilă în apă. Utilizat ca mordant la imprimarea textilelor şi vopselele rezistente la apa de mare sau în sinteze organice.

Tiocianatul cupric (Cu(SCN)₂). Praf negru, insolubil în apă, se transformă uşor în tiocianat cupros. Este utilizat la fabricarea amorselor detonante sau a chibriturilor.

6) Tiocianatul mercuric (Hg(SCN)₂). Preparat cu ajutorul unui tiocianat alcalin şi al clorurii mercurice. Praf cristalin alb, destul de puţin solubil în apă. Această sare, toxică, este utilizată în fotografie, pentru întărirea negativelor.

Poziţia nu cuprinde:

a) Cianaţii dubli sau complecşi (poziţia 28.42).

b) Tiocianaţii dubli sau complecşi, (de exemplu reineckaţii, tiocianatul feropotasic şi tiocianatul feripotasic) (poziţia 28.42).

SUS