28.43 - METALE PREŢIOASE ÎN STARE COLOIDALĂ; COMPUŞI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PREŢIOASE CU COMPOZIŢIE CHIMICĂ DEFINITĂ SAU NU; AMALGAME DE METALE PREŢIOASE.

2843.10 - Metale preţioase în stare coloidală

- Compuşi ai argintului:

2843.21- - Nitrat de argint

2843.29 - - Altele

2843.30 - Compuşi ai aurului

2843.90 - Alţi compuşi; amalgame

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

A.- METALE PREŢIOASE ÎN STARE COLOIDALĂ

Aici se clasifică, metalele preţioase enumerate în Capitolul 71 (argint, aur, platina, iridiu, osmiu, paladiu, rodiu şi ruteniu) prezentate în suspensie coloidală.

Aceste metale preţioase sunt obţinute în stare coloidală, fie prin dispersare sau pulverizare catodică, fie prin reducerea unei sări anorganice a acestora.

Argintul coloidal. Granule mici sau lame de culoare gri albăstrui, maronii sau verzui, cu luciu metalic. Este utilizat în medicină ca antiseptic.

Aurul coloidal. Roşu, violet, albastru sau verde; are aceleaşi utilizări ca şi argintul coloidal.

Platina coloidală. Particule mici, de culoare gri; se bucură de proprietăţi catalitice remarcabile.

Aceste metale coloidale, aurul în special, pot fi prezentate în soluţii coloidale, cu adiţionarea unor coloizi protectori (ca gelatina, cazeina, cleiul de peşte), a căror prezenţă nu este de natură să determine excluderea de la această poziţie.

B.- COMPUŞI ANORGANICI SAU ORGANICI AI METALELOR PREŢIOASE CU COMPOZIŢIA CHIMICĂ DEFINITĂ SAU NU

Grupa cuprinde:

I. Oxizii, peroxizii şi hidroxizii metalelor preţioase, analogi cu compuşii Subcapitolului IV.

II. Sărurile anorganice ale metalelor preţioase, analoge cu compuşii Subcapitolului V.

III. Fosfurile, carburile, hidrurile, niturile, siliciurile şi borurile, analoge cu compuşii de la poziţiile 28.48 până la 28.50 (ca fosfura de platină, hidrura de paladiu, nitrura de argint, siliciura de platină).

IV. Compuşii organici ai metalelor preţioase, analogi cu compuşii din Capitolul 29.

Compuşii care conţin simultan metale preţioase şi alte metale (de exemplu, sărurile duble ale unui metal oarecare şi ale unui metal preţios, esterii complecşi conţinând metale preţioase), se clasifică la această poziţie.

Pentru fiecare metal preţios, compuşii cei mai uzuali sunt:

1) Compuşii argintului:

a) Oxizi de argint. Oxidul de argint monovalent (Ag₂O). Praf brun-negru, puţin solubil în apă, se înnegreşte la lumină.

Oxidul de argint bivalent (AgO). Praf gri-negru.

Oxizii de argint sunt utilizaţi în special la fabricarea pilelor electrice.

b) Halogenuri de argint. Clorura de argint (AgCl). Masă albă, sau praf dens, insolubil în apă, se închide la culoare expus la lumină, este transportat în vase opace de culoare întunecată. Este utilizată în tehnica fotografică, în ceramică, în medicină sau la argintare.

Poziţia nu cuprinde clorurile şi iodurile naturale ale argintului (kerargirita) (poziţia 26.16).

Bromura de argint (gălbuie), iodura de argint (galbenă), fluorura de argint au aceleaşi utilizări ca şi clorura.

c) Sulfură de argint. Sulfura de argint (Ag₂S) artificială este un praf greu, gri-negru, insolubil în apă. Este utilizată în sticlărie.

Poziţia nu cuprinde sulfura naturală de argint (argentit sau acantit), sulfura dublă naturală de argint şi de antimoniu (pirargirit, stefanit, polibazita) şi sulfura naturală de argint şi de arsenic (proustita) (poziţia 26.16).

d) Nitrat (azotatul) de argint (AgNO₃). Cristale albe, solubile în apă, toxic, atacă pielea, este utilizat pentru argintarea sticlei (oglinzi) sau a metalelor, vopsirea mătăsii sau a cornului, în tehnica fotografică, pentru fabricarea cernelii, cu care se marchează lenjeria, ca antiseptic sau paraziticid. Se mai numeşte uneori caustic lunar sau piatră infernală. Cu acelaşi nume este denumit şi acest produs topit cu o mică cantitate de nitrat de sodiu sau de potasiu sau câteodată cu puţină clorură de argint, cauterizant, clasificat la Capitolul 30.

e) Alte săruri şi compuşi anorganici.

Sulfatul de argint (Ag₂SO₄). Sare cristalizată în stare anhidră.

Fosfatul de argint (Ag₃PO₄). Cristale galbene, puţin solubile în apă, este utilizat în medicină, fotografie sau optică.

Cianura de argint (AgCN). Praf alb, care se înnegreşte la lumină, insolubil în apă, este utilizat în medicină sau pentru argintare. Tiocianatul de argint (AgSCN), cu acelaşi aspect, utilizat ca întăritor în tehnica fotografică.

Cianura complexă de argint şi de potasiu (KAg(CN)₂) sau de argint şi de sodiu (NaAg(CN)₂). Săruri duble albe, utilizate în galvanoplastie.

Fulminatul de argint. Cristale albe, detonante la cel mai mic şoc, periculos la manipulare. Utilizat la fabricarea amorselor.

Dicromatul de argint (Ag₂Cr₂O₇). Praf cristalin roşu rubiniu, puţin solubil în apă, utilizat în pictura artistică pentru miniaturi (roşu de argint, roşu purpuriu).

Permanganatul de argint. Praf cristalin, violet închis, solubil în apă, este utilizat în măştile de gaze.

Azida de argint . Produs exploziv.

f) Compuşi organici. De menţionat:

1°) Lactatul de argint (praf alb) şi citratul de argint (praf gălbui). Utilizaţi în fotografie şi ca antiseptici.

2°) Oxalatul de argint. Se descompune cu explozie la căldură.

3°) Acetatul, benzoatul, butiratul, cinamatul, picratul, salicilatul, tartratul şi valeratul de argint.

4°) Proteinatele, nucleatele, nucleinatele, albuminatele, peptonatele, vitelinatele şi tanatele

de argint.

2) Compuşii aurului.

a) Oxizi. Oxidul auros (Au₂O), praf insolubil, de culoare violet închis. Oxidului auric (anhidrida aurică) (Au₂O₃) din care derivă auraţii alcalini, îi corespunde hidroxidul auric (Au(OH)₃), produs negru care se descompune la lumină, din care derivă auraţii alcalini

b) Halogenuri. Clorura de aur (clorură auroasă) (AuCl). Praf cristalin gălbui sau roşiatic. Triclorura de aur (clorura aurică, clorura brună) (AuCl₃). Praf brun roşiatic sau mase cristalizabile, foarte higroscopic; prezentată deseori în flacoane sau în tuburi sigilate. Aici se clasifică şi acidul tetracloroauric (III) (AuCl₃.HCl.4H₂O) (clorură galbenă, acid cloroauric), cristale galbene în stare hidratată şi auriclorurile alcaline (cloroauraţi, cloruri duble de aur şi de un metal alcalin), cristale galben roşiatic. Aceste diverse produse sunt utilizate în fotografie (prepararea băilor de viraj), în ceramică sau în sticlărie, în medicină.

Poziţia nu cuprinde produsul denumit purpură Cassius, un amestec de hidroxid stanic şi de aur coloidal, (Capitolul 32); este utilizat la prepararea vopselelor sau a lacurilor şi mai ales pentru colorarea porţelanului.

c) Alţi compuşi. Sulfura de aur (Au₂S₃). Substanţă negricioasă care, cu sulfurile alcaline, dă tioauraţii.

Sulfiţii dubli de aur şi de sodiu (NaAu(SO₃)) şi sulfiţii dubli de aur şi de amoniu (NH₄Au(SO₃)), livrate în soluţii incolore, utilizate în galvanoplastie.

Tiosulfatul dublu de aur şi de sodiu. Utilizat în medicină.

Cianura de aur (AuCN). Praf cristalin galben, care se descompune la căldură; este utilizat la aurirea electrolitică şi în medicină. Reacţionează cu aurocianurile alcaline dând cianoauraţi, cum este tetracianoauratul de potasiu (KAu(CN)₄) care este o sare albă solubilă utilizată în galvanoplastie.

Aurotiocianatul de sodiu. Cristalizează în ace portocalii, este utilizat în medicină sau în fotografie (băi de viraj).

3) Compuşii rutheniului. Dioxidul de rutheniu (RuO₂), produs albastru. Tetraoxidul de rutheniu (RuO₄) este de culoare portocalie. Triclorura (RuCl₃) şi tetraclorura (RuCl₄) dau cu clorurile alcaline şi cu clorosărurile sau alţi derivaţi amino sau nitrozocomplecşi, cloruri duble cristalizate. Există şi nitraţi dubli de rutheniu şi metale alcaline.

4) Compuşii rodiului. Trioxidului de rodiu (Rh₂O₃), praf negru, îi corespunde un trihidroxid (Rh(OH)₃). Există o triclorură de rodiu (RhCl₃), care dă clororodiaţi cu clorurile alcaline, un sulfat, alauni sau fosfaţi, nitraţi şi nitriţi complecşi. Se mai cunosc rodocianurile şi derivaţii amoniacali sau oxalici foarte complecşi.

5) Compuşii paladiului. Dintre oxizii de paladiu, cel mai stabil este oxidul palados (PdO), care este singurul bazic. Este un praf negru, care se descompune la căldură.

Clorura de paladiu bivalent (PdCl₂). Praf brun, delicvescent, solubil în apă, cristalizând cu 2H₂O, este utilizat în ceramică, în fotografie sau în electrolize.

Aici este clasată de asemenea paladoclorura de potasiu (PdCl₂·2KC1) o sare brună destul de solubilă, detectoare de oxid de carbon. Există paladicloruri, compuşi amino (paladodiamine), paladosulfuri, paladonitriţi, paladocianuri, paladooxalaţi şi sulfat de paladiu bivalent.

6) Compuşii osmiului. Dioxidul de osmiu (OsO₂) este un praf brun închis. Tetraoxidul (OsO₄) este un solid volatil, atacând ochii şi organele respiratorii, cristalizat în ace albe; este utilizat în histologie sau în micrografie. De la acest din urmă oxid derivă osmiaţii (ca osmiatul de potasiu, în cristale roşii) şi, sub acţiunea amoniacului şi hidroxizilor alcalini, osmiamaţii (ca osmiamatul dublu de potasiu şi sodiu, cristale galbene).

Din tetraclorura de osmiu (OsCl₄) şi din triclorură (OsCl₃) derivă cloroosmiaţii şi cloroosmiţii alcalini.

7) Compuşii iridiului. În afară de oxidul de iridiu, există un tetrahidroxid de iridiu (Ir(OH)₄), solid, albastru, o clorură, cloriiridaţi şi cloriridiţi, sulfaţi dubli şi compuşi amoniacali.

8) Compuşii platinei.

a) Oxizi. Oxidul platinos (PtO) este un praf violet sau negricios. Oxidului platinic (PtO₂) îi corespund mai mulţi hidroxizi de platină, dintre care unul, tetrahidratul (H₂Pt(OH)₆), este un acid complex (acid hexahidroxoplatinic), căruia îi corespund săruri ca platinohexahidroxizi alcalini şi complecşi platinoamoniacali.

b) Alţi compuşi. Clorura platinică (PtCl₄). Praf brun sau soluţie galbenă; este utilizat ca reactiv. Clorura de platină comercială este o tetraclorură (PtCl₄.2HC1) (acidul cloroplatinic H₂PtCl₆); solubil în apă, prisme delicvescente, de culoare roşu portocaliu sau maroniu, este utilizat în fotografie (nuanţare cu platină), în galvanoplastie (platinare), pentru glazurile ceramice sau pentru prepararea spumei de platină. Acestui acid îi corespund complecşii amoniacali de platină.

Acidul tetracloroplatinic (H₂PtCl₄). Solid, roşu, corespunde complecşilor platino-amoniacali. Platinocianurile de potasiu sau de bariu se utilizează la obţinerea ecranelor fluorescente pentru radiografie.

C.- AMALGAME ALE METALELOR PREŢIOASE

Acestea sunt aliaje ale metalelor preţioase cu mercurul. Amalgamele de aur sau argint, cele mai răspândite, se utilizează ca produse intermediare pentru obţinerea metalelor preţioase.

Poziţia nu cuprinde amalgamele celorlalte metale (poziţia 28.51). Amalgamele conţinând simultan metale preţioase şi alte metale, rămân cuprinse aici; acesta este cazul unor amalgame utilizate în tehnica dentară.

SUS