29.36 - PROVITAMINE ŞI VITAMINE, NATURALE SAU OBŢINUTE PRIN SINTEZĂ (INCLUSIV CONCENTRATELE NATURALE), PRECUM ŞI DERIVAŢII LOR UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE, AMESTECAŢI SAU NU ÎNTRE EI, CHIAR ÎN DIFERITE SOLUŢII.

2936.10 - Provitamine, neamestecate

- Vitamine şi derivaţii lor, neamestecate:

2936.21- - Vitaminele A şi derivaţii lor

2936.22 - - Vitamina B₁ şi derivaţii ei

2936.23 - - Vitamina B₂ şi derivaţii ei

2936.24 - - Acidul D- sau DL-pantotenic (vitamina B₃ sau vitamina B₅) şi derivaţii lor

2936.25 - - Vitamina B₆ şi derivaţii ei

2936.26 - - Vitamina B₁₂ şi derivaţii ei

2936.27 - - Vitamina C şi derivaţii ei

2936.28 - - Vitamina E şi derivaţii ei

2936.29 - - Alte vitamine şi derivaţii lor

2936.90 - Altele, inclusiv concentratele naturale

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Vitaminele sunt substanţe active cu compoziţie chimică în general complexă, provenind din lumea exterioară şi indispensabile funcţionării normale a organismului uman sau animal. Nu pot fi sintetizate de corpul uman şi trebuie să fie aduse din lumea exterioară, sub forma lor definitivă sau aproape de forma definitivă (provitamine). Fiind vorba de doze infinitezimale, pot fi considerate ca biocatalizatoare exogene, a căror absenţă sau insuficienţă antrenează dereglarea metabolismului sau maladiile de carenţă.

Poziţia cuprinde:

a) Provitaminele şi vitaminele naturale sau reproduse prin sinteză, precum şi derivaţii acestora utilizaţi în principal ca vitamine.

b) Concentratele de vitamine naturale (de exemplu ale vitaminelor A sau D), formă îmbogăţită a vitaminelor; aceste concentrate sunt utilizate fie ca atare (ca produse adăugate la hrana vitelor etc.), fie supuse unui tratament ulterior pentru izolarea vitaminei.

c) Amestecurile, între ele, de vitamine, de provitamine sau de concentrate, cum ar fi de exemplu, concentratele naturale conţinând vitaminele A şi D în proporţii variabile, aditivate ulterior cu un supliment de vitamine A sau D.

d) Produsele de mai sus diluate într-un solvent oarecare (de exemplu oleat de etil, propan -1-2-diol, etandiol, uleiuri vegetale).

Produsele de la această poziţie pot fi stabilizate, pentru a le face apte conservării sau transportului:

- prin adăugare de agenţi antioxidanţi

- prin adăugare de agenţi antiaglomeranţi (de exemplu hidraţi de carbon),

- prin glasare, cu ajutorul unor substanţe adecvate (de exemplu gelatină, ceară, substanţe grase), chiar plastifiate, sau

- prin absorbţie pe substanţe adecvate (de exemplu acid silicic), cu condiţia ca substanţele adăugate să nu fie în cantităţi superioare şi tratamentele suportate să nu fie superioare celor necesare pentru conservarea sau transportul produselor şi cu condiţia ca această adăugare sau aceste tratamente să nu modifice caracterul produsului de bază şi să nu le facă apte, mai curând, pentru utilizări particulare decât pentru utilizarea lor generală.

Lista produselor care trebuie clasificate ca provitamine sau vitamine în sensul poziţiei 29.36.

Lista produselor din fiecare grupă de mai jos, nu este exhaustivă. Produsele menţionate nu reprezintă decât exemple.

A.- PROVITAMINE

Provitamine D.

1) Ergosterol neiradiat sau provitamina D₂. Ergosterolul se găseşte în cornul de secară, în drojdia de bere, în ciuperci sau în alte mucegaiuri. Aceşti corpi, care nu are acţiune vitaminică, apar în paiete albe, care devin galbene la aer, insolubili în apă, solubili în alcool sau în benzen.

2) 7-Dehidrocolesterolul neiradiat sau provitamina D₃. Se găseşte sub pielea animalelor. Se extrage din grăsimile de lanolină sau din subprodusele de la fabricarea lecitinei. Apare în lamele insolubile în apă, dar solubile în solvenţi organici.

3) 22,23-Dihidroergosterolul neiradiat sau provitamina D₄.

4) 7-Dehidro-b-sitosterolul neiradiat sau provitamina D₅.

5) Acetatul de ergosterol neiradiat.

6) Acetatul de 7-dehidrocolesteril neiradiat.

7) Acetatul de 22,23-dihidroergosteril neiradiat.

B.- VITAMINELE A ŞI DERIVAŢII LOR UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitaminele A, zise antixeroftalmice sau de creştere, sunt indispensabile dezvoltării normale a corpului şi în special a epidermei, a oaselor şi a retinei; ele măresc rezistenţa ţesuturilor epiteliale şi joacă un rol în reproducere şi în lactaţie. Sunt liposolubile şi, în general, insolubile în apă.

1) Vitamina A₁ alcool (axeroftol, retinol (DCI)).

Vitamina A₁ aldehidă (retinenă-1, retinal).

Vitamina A₁ acid (tretinoină (DCI), acid retinoic).

Vitamina A₁ se găseşte, sub formă de alcool sau de esteri ai acizilor graşi, în produsele animale (peşte de mare, produse lactate, ouă). Este extrasă mai ales din uleiurile proaspete de ficat de peşte. Se poate obţine şi prin sinteză. Este o substanţă solidă galbenă care, la temperatura ambiantă se prezintă sub formă uleioasă, la răcire formează cristale galbene. Fiind sensibilă la acţiunea aerului este adesea stabilizată cu conservanţi antioxidanţi.

2) Vitamina A₂ alcool (3-dehidroaxeroftol, 3-dehidroretinol).

Vitamina A₂ aldehidă (retinena-2; 3-dehidroretinal).

Vitamina A₂ se găseşte mai puţin în natură decât vitamina A₁. Se extrage din peşti de apă dulce. Alcoolul nu cristalizează. Vitamina A₂ aldehidă se prezintă în cristale portocalii.

3) Acetatul, palmitatul şi alţi esteri ai acizilor graşi ai vitaminelor A. Aceste produse se obţin din vitamina A sintetică; toate sunt sensibile la oxidare. Acetatul este un praf galben şi palmitatul, un lichid galben care, în starea pură, poate cristaliza.

C.- VITAMINA B₁ ŞI DERIVAŢII EI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitamina B₁ este antinevritic şi antiberiberic, participă la metabolismul alimentelor hidrocarbonate. Utilizată la tratarea polinevritelor, în caz de tulburări gastrice sau pentru stimularea apetitului. Este hidrosolubilă şi instabilă la căldură.

1) Vitamina B₁ (tiamină (DCI), aneurină). Tiamina se găseşte în numeroase produse vegetale sau animale (învelişul boabelor de cereale, drojdia de bere, carnea de porc, ficat, produse lactate, ouă etc.); în general se obţine prin sinteză. Este un praf alb, stabil în aer.

2) Clorhidratul de tiamină. Praf cristalin alb. Higroscopic, stabilitate redusă.

3) Mononitratul de tiamină. Praf cristalin alb, relativ stabil.

4) Tiamina-1, 5-sare (aneurină-1,5-sare, aneurinnaftalină-1,5- disulfonat).

5) Clorhidratul de tiamin salicilat (clorhidrat de aneurinsalicilat).

6) Bromhidratul de tiaminsalicilat (bromhidrat de aneurinsalicilat).

7) Iodtiamina.

8) Clorhidratul de iodtiamină.

9) Iodhidrat de iodtiamină.

10) Esterul ortofosforic al vitaminei B₁ sau ortofosfat de tiamină precum şi mono- şi diclorhidratul şi monofosfatul acestui ester.

11) Esterul nicotinic al vitaminei B₁.

D.- VITAMINA B₂ ŞI DERIVAŢII EI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitamina B₂, cu utilizare nutritivă şi de creştere joacă un rol fiziologic important ca factor de utilizare a glucidelor. Este hidrosolubilă şi termostabilă.

1) Vitamina B₂ (riboflavină (DCI), lactoflavină). Riboflavina este asociată cu vitamina B₁ în numeroase produse şi alimente. Poate fi extrasă din reziduurile de distilare sau de fermentare precum şi din ficatul de vită, dar se obţine în general prin sinteză. Praf cristalin galben-portocaliu, destul de sensibil la lumină.

2) Esterul 5'-ortofosforic de riboflavină sau 5¢-ortofosfat de riboflavină; sare de sodiu şi sare de dietanolamină. Aceste produse sunt mai uşor solubile în apă decât riboflavina.

3) (Hidroximetil) riboflavina sau metilolriboflavina.

E.- ACIDUL PANTOTENIC (D- SAU DL-), DENUMIT DE ASEMENEA VITAMINA B₃ SAU B₅, ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Aceşti compuşi joacă un rol în pigmentarea părului, întreţinerea epidermei, în metabolismul lipidelor, în funcţionarea ficatului sau a mucoaselor, a aparatului digestiv sau a căilor respiratorii. Sunt hidrosolubile.

1) D- sau DL- acidul pantotenic (N-a,g-dihidroxi-b,b-dimetilbutiril-b-alanină). Această vitamină, denumită vitamina B₃ sau B₅, se găseşte în ţesuturile şi celulele vii, în special în rinichii şi ficatul mamiferelor, în pericarpul orezului, în drojdia de bere, în lapte, în melasa brută. Se obţine în general prin sinteză. Lichid galben, vâscos, se dizolvă încet în apă şi în majoritatea solvenţilor organici.

2) (D- şi DL-) - pantotenatul de sodiu.

3) (D- şi DL-) - pantotenatul de calciu. Praf alb, solubil în apă. Este cea mai uzuală formă a vitaminei B₃.

4) Alcoolul pantotenic (D- şi DL-) sau (D- şi DL-) - pantotenol (a,g-dihidroxi-N-3-hidroxipropil-b,b-dimetilbutiramidă). Lichid vâscos, solubil în apă.

5) Eterul etilic al D-pantotenolului (D-a,g-dihidroxi-N-3-etoxipropil-b,b-dimetilbutiramidă). Lichid vâscos, miscibil cu apa şi uşor solubil în solvenţi organici.

F.- VITAMINA B₆ ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitamina B₆, antidermatozică, este vitamina protecţiei cutanate. Joacă un rol în sistemul nervos, în nutriţie şi în metabolismul aminoacizilor, al proteinelor sau al lipidelor. Utilizat în tratarea stărilor de vomă provocate de sarcină sau a urmărilor intervenţiilor chirurgicale. Este hidrosolubilă şi destul de sensibilă la acţiunea luminii.

1) Piridoxina (DCI) sau adermina (piridoxol) (3-hidroxi-4,5-bis(hidroximetil)-2-metil-piridină).

Piridoxalul (4-formil-3-hidroxi-5-hidroximetil-2-metilpiridină).

Piridoxamina (4-aminometil-3-hidroxi-5-hidroximetil-2-metilpiridină).

Sub aceste trei forme, vitamina B₆ se găseşte în drojdia de bere, în trestia de zahăr, în partea exterioară a boabelor de cereale, în tărâţe de orez, în uleiul de germeni de grâu, în uleiul de in, în ficatul, carnea sau grăsimea mamiferelor sau a peştilor. Această vitamină se obţine aproape în exclusivitate prin sinteză.

2) Clorhidratul de piridoxină.

Ortofosfatul de piridoxină.

Tripalmitatul de piridoxină (ester tripalmitat de piridoxină).

Clorhidratul de piridoxal.

Diclorhidratul de piridoxamină.

Fosfatul de piridoxamină.

Forme uzuale ale vitaminei B₆. Cristale sau lamele incolore.

3) Esterul ortofosforic de piridoxină şi sarea lui de sodiu.

Esterul ortofosforic de piridoxal şi sarea lui de sodiu.

Esterul ortofosforic de piridoxamină şi sarea lui de sodiu.

G.- VITAMINA B₉ ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitamina B₉, indispensabilă dezvoltării celulelor din sânge, eficientă în combaterea anemiei pernicioase. Conţinută în spanac şi în plante verzi, în drojdia de bere sau în ficatul animalelor; în general se obţine prin sinteză.

1) Vitamina B₉ (acid folic (DCI) sau acid pteroilglutamic). Sarea de sodiu şi sarea de calciu ale acestei vitamine sunt de asemenea clasificate aici.

2) Acidul folinic (DCIM) (acid 5-formil-5,6,7,8 - tetrahidropteroilglutamic).

H.- VITAMINA B₁₂ (CIANOCOBALAMINA (DCI)) ŞI ALTE COBALAMINE (HIDROXOCOBALAMINA (DCI), METILCOBALAMINA, NITRITOCOBALAMINA, SULFITOCOBALAMINA ETC.) ŞI DERIVAŢII LOR

Vitamina B₁₂ este mai eficientă decât vitamina B₉ în combaterea anemiei pernicioase. Este o substanţă cu o masă moleculară ridicată, conţinând cobalt. Există sub diverse forme în ficatul sau în carnea mamiferelor sau a peştilor, în ouă sau lapte. Se prepară din lichide reziduale de la fabricarea antibioticelor, melasei sfeclei de zahăr, zerului etc. Cristale de culoare roşu-închis solubile în apă.

IJ.- VITAMINA C ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE.

Vitamina C, antiscorbutică, măreşte rezistenţa organismului la infecţii. Este hidrosolubilă.

1) Vitamina C (acid L- sau DL-ascorbic(DCI)). Conţinut în numeroase alimente vegetale (fructe, legume cu clorofilă, cartofi etc.) sau animale (ficat, splină, suprarenale, creier, lapte, etc.) acidul ascorbic poate fi extras din sucul de lămâie, din ardei, din foile verzi de anason sau din lichidele reziduale de la tratarea fibrelor de agave, dar astăzi se obţine aproape exclusiv prin sinteză. Praf cristalin alb, destul de stabil la aer uscat, acţionând ca un puternic reducător.

2) Ascorbatul de sodiu.

3) Ascorbatul de calciu şi ascorbatul de magneziu.

4) (L) Ascorbochinconinatul de stronţiu ((L) ascorbo-2-fenilchinoleină-4-carboxilat de stronţiu).

5) Ascorbat de sarcosină.

6) Ascorbat de L-arginină.

7) Palmitatul de ascorbil. Acest produs, care este forma liposolubilă a vitaminei C, este de asemenea un emulgator şi un antioxidant pentru corpuri grase.

8) Hipofosfitascorbatul de calciu.

9) Ascorboglutamatul de sodiu.

10) Ascorboglutamatul de calciu.

K.- VITAMINELE D ŞI DERIVAŢII LOR UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE

Vitaminele D, antirahitice, asigură distribuţia fosforului şi a calciului în organism şi dezvoltarea oaselor şi a dinţilor; sunt liposolubile. Se formează prin iradierea sau activarea diferitelor provitamine D, care sunt steroli sau derivaţi de sterol elaboraţi şi transformaţi în mod normal de către organism.

1) Vitamina D₂ şi derivaţii săi care prezintă aceeaşi activitate.

a) Vitamina D₂ sau ergosterolul activat sau iradiat (calciferol, ergocalciferol). Praf alb cristalin, care se îngălbeneşte la aer, la lumină sau la căldură, insolubil în apă, solubil în grăsimi. Calciferolul există în special în boabele de cacao sau în ficatul de peşte; dar în general este obţinut activând sau iradiind provitamina D₂.

b) Acetatul şi alţi esteri ai acizilor graşi ai vitaminei D₂.

2) Vitamina D₃ şi derivaţii săi care prezintă aceeaşi activitate.

a) Vitamina D₃ sau 7-dehidrocolesterol activat sau iradiat (colecalciferol). Praf alb cristalin, alterându-se încet la aer, insolubil în apă, solubil în grăsimi. Poate fi extrasă din uleiurile de peşte sau din ficatul de peşte; în general se obţine prin activarea sau iradierea provitaminei D₃. Este mai activă decât vitamina D₂.

b) Acetatul de 7-dehidrocolesteril activat sau iradiat şi alţi esteri ai acizilor graşi ai vitaminei D₃.

c) Combinaţia moleculară vitamina D₃-colesterol.

3) Vitamina D₄ sau 22,23-dihidroergosterol activat sau iradiat. Paiete albe a căror activitate fiziologică este inferioară celei a vitaminei D₂.

4) Vitamina D₅ sau 7 dehidro-b-sitosterol activat sau iradiat.

L.- VITAMINA E ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE.

Vitamina E, vitamina contra sterilităţii, acţiunea ei se exercită asupra sistemului nervos şi muscular. Este liposolubilă.

1) Vitamina E sau (D- şi DL-)-a-tocoferol; b- şi g-tocoferol. Tocoferolul se găseşte în diferite produse vegetale sau animale; boabe de cacao sau de bumbac, uleiuri vegetale, frunze de leguminoase, de salată, de lucernă, produse lactate. Este extrasă mai ales din uleiul de germeni de grâu. Prin sinteză, se obţin izomerii racemici. Ulei incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, benzen sau grăsimi, este termostabil în absenţa oxigenului şi a luminii. Proprietăţile ei antioxidante permit şi utilizarea ei ca agent inhibitor pentru grăsimi sau alimente.

2) Acetatul de a-tocoferil şi hidrogenosuccinatul de a-tocoferil; a-tocoferil (succinat de poli(oxietilenă)).

3) Sarea disodică a esterului ortofosforic de a-tocoferil.

4) Diaminoacetat de tocoferil.

M.- VITAMINA H ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE.

Vitamina H favorizează dezvoltarea anumitor microorganisme; este necesară pentru sănătatea epidermei, a muşchilor şi a sistemului nervos. Este hidrosolubilă şi termostabilă.

1) Vitamina H sau biotina. Biotina se găseşte în gălbenuşul de ou, în rinichi sau ficat, în lapte, în drojdia de bere, în melasă etc. Se prepară prin sinteză.

2) Esterul metilic al biotinei.

N.- VITAMINA K ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE.

Vitaminele K, antihemoragice, accelerează coagularea sângelui, prin aceasta favorizând formarea protrombinei şi mărind rezistenţa capilarelor.

1) Vitamina K₁.

a) Fitomenadiona (DCI), filochinona, fitonadiona sau 3-fitilmenadiona (2-metil-3-fitil-1,4-naftochinonă). Această vitamină se extrage din lucerna uscată; se mai găseşte şi în frunzele de alun sau de castan, în vlăstarele de orz sau ovăz, în varză, spanac, roşii, uleiuri vegetale etc. Se prepară şi prin sinteză. Este un ulei de culoare galben-deschisă, liposolubil-termostabil, dar sensibil la lumina solară.

b) Vitamina K₁ oxid (epoxid) (2-metil-3-fitil-1,4-naftochinonă-2,3-oxid sau 2-metil-3-fitil-2,3-epoxi-2,3-dihidro-1,4-naftochinonă).

c) Dihidrofilochinona (2-metil-3-dihirofitil-1,4-naftochinonă).

2) Vitamina K₂ sau farnochinona (2-metil-3-difarnesil-1, 4-naftochinonă). Se extrage din făină de sardine în putrefacţie. Este mai puţin activă decât vitamina K₁. Cristale galbene foarte sensibile la lumină.

O.- VITAMINA PP ŞI DERIVAŢII SĂI UTILIZAŢI ÎN PRINCIPAL CA VITAMINE.

Vitamina PP, este vitamina antipelagră. Ea joacă un rol în creştere, în arderi, în respiraţia celulară, în metabolismul proteinelor şi al glucidelor.

1) Acidul nicotinic (DCI) (acid piridin - b carboxilic sau niacina). Acidul nicotinic există în alimentele animale (în special în ficat, rinichi şi în carnea proaspătă a mamiferelor şi a anumitor peşti) şi vegetale (drojdia de bere, germenii şi învelişul cerealelor etc.). Se obţine prin sinteză. Cristale incolore, solubile în alcool şi liposolubile; relativ stabil la căldură şi la oxidare.

2) Nicotinatul de sodiu.

3) Nicotinatul de calciu.

4) Nicotinamida (DCI) (amida acidului nicotinic, niacinamidă). Provenienţa, proprietăţile şi utilizările ei sunt aceleaşi ca ale acidului nicotinic. Se obţine prin sinteză. Hidrosolubilă şi termostabilă.

5) Clorhidratul de nicotinamidă.

6) Nicotinomorfolida.

EXCLUDERI

Poziţia nu cuprinde:

1) Produsele prezentate mai jos care, deşi uneori se numesc vitamine, nu au proprietăţi vitaminice sau au proprietăţile vitaminice care sunt secundare în raport cu alte utilizări:

a) Mezoinozitolul, mioinozitolul, i-inozitolul sau mezoinozitul (poziţia 29.06), utilizat în tulburări gastrointestinale sau hepatice (în special sub forma hexafosfatului de calciu sau de magneziu).

b) Vitamina H₁: acid para-aminobenzoic (poziţia 29.22), favorizând creşterea şi neutralizând anumite efecte nocive ale sulfamidelor.

c) Colina sau bilineurina (poziţia 29.23), regularizând metabolismul lipidelor.

d) Vitamina B₄: adenina sau 6-aminopurina (poziţia 29.33), utilizată contra accidentelor hematologice post-medicamentoase sau în terapeutica antitumorală.

e) Vitamina C₂ sau P: citrina, hesperidina, rutozida (rutina), esculina sau acidul esculinic (poziţia 29.38), utilizate contra hemoragiilor sau pentru dezvoltarea rezistenţei capilarelor.

f) Vitamina F: acid linoleic sau linolic (a- şi b-), acid linolenic, acid arahidonic (poziţia 38.23), utilizaţi împotriva dermatozelor sau afecţiunilor hepatice.

2) Înlocuitorii sintetici ai vitaminelor:

a) Vitamina K₃: menadiona, menaftona, metilnaftona sau 2-metil -l, 4- naftochinona; sare de sodiu a derivatului bisulfitic a 2- metil- 1, 4-naftochinonei (poziţia 29.14). Menadiolul sau 2-metil-1, 4-dihidroxinaftalenă (poziţia 29.07).

b) Vitamina K₆: 2-metil-1, 4-diaminonaftalenă (poziţia 29.21).

c) Vitamina K₅: 2-metil-4-amino-1-naftol clorhidrat (poziţia 29.22).

d) Cisteina, înlocuitor al vitaminelor B (poziţia 29.30).

e) Ftiocolul: 3-metil-2-hidroxi-1,4-naftochinonă, înlocuitorul vitaminelor K (poziţia 29.41).

3) Sterolii, alţii decât ergosterolul: colesterol, sitosterol, stigmasterol şi sterolii obţinuţi în cursul preparării vitaminei D₂ (tachisterol, lumisterol, toxisterol, suprasterol) (poziţia 29.06).

4) Preparatele având caracter de medicamente (poziţiile 30.03 sau 30.04).

5) Xantofila, carotenoida, colorant de origine naturală (poziţia 32.03).

6) Provitaminele A (a-, b- şi g-caroteni şi criptoxantina), din cauza utilizării lor ca materiale colorate (poziţiile 32.03 sau 32.04).

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

29.36

Provitamine şi vitamine, naturale sau obţinute prin sinteză (inclusiv concentratele naturale), precum şi derivaţii lor utilizaţi în principal ca vitamine, amestecaţi sau nu între ei, chiar în diferite soluţii Produsele clasificate la această poziţie pot fi: - stabilizate sub formă uleioasă, - stabilizate prin acoperire, de exemplu cu gelatină, ceară, grăsimi, gume de diverse specii sau derivaţi de celuloză sub formă de microcapsule, - absorbite pe dioxid de siliciu. Adăugarea de plastifiante sau agenţi antiaglutinare nu influenţează clasificarea tarifară. Absorbatele pe schimbători de ioni nu se clasifică la această poziţie şi sunt clasificate funcţie de compoziţia lor şi de utilizare.

SUS