29.38 - GLICOZIDE, NATURALE SAU REPRODUSE PRIN SINTEZĂ, SĂRURILE, ETERII, ESTERII LOR ŞI ALŢI DERIVAŢI.

2938.10 - Rutozida (rutina) şi derivaţii ei

2938.90 – Altele

NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT

Glicozidele (heterozidele) constituie o grupă importantă de compuşi organici produse în general de către regnul vegetal şi care, prin acţiunea acizilor, a bazelor sau a enzimelor, se scindează într-o parte zaharoză şi într-o parte nezaharoză, aglicon. Aceste părţi sunt legate una de alta prin intermediul atomului de carbon anomeric al zaharozei. Prin urmare, nu sunt considerate ca glicozide vaccinina şi hamamelitanina de la poziţia 29.40.

Glicozidele cele mai răspândite în natură sunt O-glicozidele, în care partea zaharoză şi agliconul sunt în mod normal legate printr-o funcţie acetal. Se găsesc totuşi, în egală măsură, N-glicozide, S-glicozide şi C-glicozide în care carbonul anomeric al zaharozei este legat de aglicon printr-un atom de azot, un atom de sulf sau un atom de carbon (de exemplu, cazimiroedină (N-heterozidă), sinigrina (S-heterozidă) şi aloină (C-heterozidă)). Agliconul este uneori legat de zaharoză printr-o funcţie ester.

În general, glicozidele sunt compuşi solizi, incolori şi constituie substanţe de rezervă ale organismelor vegetale sau chiar mai mult, acţionează ca substanţe stimulente. Cele mai multe dintre glicozide sunt utilizate în scopuri terapeutice.

1) Rutozida (rutina), conţinută în numeroase plante, în special în hrişcă (Fagopyrum esculentum Moench., Polygonaceae) care conţine cca 3 % rutozidă (din produsul anhidru).

2) Glicozidele digitalelor. Conţinute în plantele din genul Digitalis (de exemplu lanata, purpurea). Unele dintre ele sunt utilizate în medicină ca tonice-cardiace. Grupa cuprinde digitoxina, praf cristalin alb, inodor, foarte toxic, digoxina, ca şi digitonina, saponina digitalelor, utilizată ca reactiv chimic.

3) Glicirizina şi glicirizatele. Se găsesc mai ales în rădăcina lemnului dulce. Cristale incolore. Glicirizatul de amoniu, care se prezintă ca mase brun roşcate, este utilizat pentru prepararea băuturilor. Glicirizatele sunt utilizate de asemenea în medicină.

4) Strofantinele. Conţinute în multe specii vegetale din genul Strophantus, sunt foarte importante deoarece constituie tonice cardiace. Se cunosc diverse strofantine, printre care în special uabaina sau G-strofantina, care apare în cristale incolore. Aceste produse sunt foarte toxice.

5) Saponinele. Glicozide amorfe, destul de răspândite în regnul vegetal, provoacă strănutul. Cu apa, formează soluţii care, prin agitare, produc multă spumă. Sunt utilizate în medicină, în extinctoarele cu spumă, pentru fabricarea preparatelor tensio-active.

6) Aloinele. Sunt conţinute în frunzele diferitelor specii de aloe.

7) Amigdalina. Este conţinută în migdalele amare şi în diverşi sâmburi de fructe. Utilizată ca expectorant.

8) Arbutina. Este conţinută în frunzele de arbutus; utilizată ca diuretic.

9) Sinigrina. Este conţinută în seminţele de muştar negru şi în rădăcina hreanului. Este utilizată în medicină.

Poziţia cuprinde de asemenea anumiţi derivaţi tanici ai glicozidelor, naturali sau reproduşi prin sinteză.

Sunt cuprinse de asemenea aici amestecurile naturale ale glicozidelor sau ale derivaţilor lor (de exemplu un amestec natural de glicozide digitale conţinând glicozide A şi B de Digitalis purpurea, digitoxină, gitoxină, gitaloxină, etc.). În schimb, amestecurile intenţionate sau preparatele, sunt excluse.

Sunt de asemenea excluse din această poziţie:

1) nucleozidele şi nucleotidele (poziţia 29.34);

2) alcaloizii, de exemplu, tomatina (poziţia 29.39);

3) glicozidele nenaturale (altele decât produsele de la poziţiile.29.37 şi 29.39) în care legătura glicozidică este o funcţie acetal formată prin eterificarea la nivelul atomului de carbon anomeric (glucazidă de a-metil, tribenozid (DCI)) (poziţia 29.40);

4) antibioticele, de exemplu, toiocamicina (poziţia 29.41).

NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA COMBINATĂ

29.38	Glicozide, naturale sau reproduse prin sinteză, sărurile, eterii, esterii lor şi alţi derivaţi Glicozidele clasificate la această poziţie sunt compuse dintr-o parte „zahar” şi o parte „nezahar” (agliconă). Aceste părţi sunt legate una de alta prin intermediul unui atom de carbon anomeric al zaharului. În consecinţă, produse ca vaccinina şi hamamelitanina nu sunt considerate glicozide şi se clasifică la poziţia 29.40. Glicozidele cele mai des întâlnite în natură sunt O-glicozidele. Se găsesc de asemenea şi N-glicozide, S-glicozide şi C-glicozide în care atomul de carbon anomeric al zaharului este legat de agliconă prin intermediul unui atom de azot, un atom de sulf sau un atom de carbon (de exemplu sinigrină, aloină şi scoparină). Următoarele produse nu se clasifică la acestă poziţie: a) nucleozidele şi nucleotitele de la poziţia 29.34 (a se vedea Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 29.34, al treilea paragraf, (D), (6)); b) alcaloizii de la poziţia 29.39 (de exemplu tomatină); c) antibioticele de la poziţia 29.41 (de exemplu toyocamicină).
2938.90.10	Glicozidele digitalelor În completarea produselor menţionate în Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 29.38, al treilea paragraf, (2), se clasifică la această poziţie şi: - acetildigitoxină, acetildigoxină, acetilgitoxină, - desacetillanatosidă A, B, C, şi D, - digifoleină, diginatină, diginină, digipurpurină, Digitalinum verum şi germanicum, - gitalină, gitaloxină, gitonină, gitoxină, glucoverodoxină, - lanafoleină, lanatosidă A, B, C şi D, - trigonină, verodoxină.
2938.90.90	Altele La acest cod tarifar se clasifică compuşii menţionaţi în Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziţia 29.38, al treilea paragraf, de la (4) la (9) şi ultimele două paragrafe.

SUS