SUBCAPITOLUL II
ALTE PRODUSE CERAMICE
NOTE EXPLICATIVE LA SISTEMUL ARMONIZAT
CONSIDERAŢII GENERALE
Acest
Subcapitol cuprinde articolele ceramice, altele
decât cele din pulberi silicioase fosile sau din pământuri silicioase
similare şi produsele refractare din Subcapitolul I.
Clasificarea produselor ceramice în acest
Subcapitol este bazată numai pe natura obiectelor obţinute
(cărămizi, ţigle, aparate sanitare etc.), exceptând:
l°) Ţiglele, dalele, cuburile pentru mozaic
şi articole similare, clasificate, fie la poziţia 69.07 dacă
sunt nelăcuite sau nesmălţuite, fie la poziţia 69.08
dacă sunt lăcuite sau smălţuite.
2°) Vasele, alte articole de
menaj sau de uz gospodăresc şi
articolele de toaletă, din porţelan sau din ceramică, se
clasifică după caz la poziţia 69.11 sau 69.12.
I.- PORŢELANURI
Termenul porţelanuri defineşte porţelanurile din pastă
dură, porţelanuri din pastă moale, porţelanul
"biscuit", inclusiv parianul şi porţelanul pe bază de
os. Toate aceste produse ceramice sunt aproape complet vitrifiate, dure şi
aproape impermeabile, chiar dacă nu au fost glazurate. Ele sunt albe sau
colorate artificial, translucide (dacă nu au o grosime mare) şi au
proprietăţi de rezonanţă.
Porţelanurile dure sunt făcute
dintr-o pastă compusă din caolin (sau alte argile caolinice),
cuarţ, feldspat (sau feldspatoizi) şi uneori din carbonat de calciu.
Ele sunt acoperite cu o glazură incoloră şi transparentă,
care se obţine chiar în cursul arderii
pastei, devenind astfel solidară cu suportul ei.
Porţelanurile
moi conţin mai puţină alumină, dar mai multă silice
şi fondanţi (de exemplu feldspat). Porţelanul pe bază de
os, care conţine mai puţină alumină, este
îmbogăţit cu fosfat de calciu (de exemplu sub formă de
cenuşă de os) dând o pastă mai translucidă la o
temperatură de ardere mai joasă decât cea cerută de
porţelanurile dure. Glazura este aplicată în mod normal înaintea
celei de-a doua arderi la o temperatură mai joasă, ceea ce permite
obţinerea unei mari varietăţi de decoraţiuni ,chiar sub
glazură.
Biscuitul
este un porţelan mat (nelăcuit). Parianul (denumit uneori porţelan
de Carrara) este o varietate de biscuit cu un conţinut ridicat de
feldspat, cu granulaţie fină, cu o nuanţă uşor
gălbuie; aspectul lui aminteşte de cel al marmurei de Paros, de unde
derivă denumirea lui.
Produsele ceramice, altele decât
porţelanul, sunt următoarele:
A)
Produsele de olărit,
poroase, care spre deosebire de porţelanuri, sunt opace, permeabile la
lichide, pot fi uşor crestate cu fierul şi au în spărtură
(casură) care taie limba. Astfel de produse ceramice sunt:
1) Produsele din
pământuri comune (ceramică comună), pornind de la argile comune
feruginoase şi calcaroase
(pământ de cărămidă); ele au în spărtură
aspect pământos şi mat, pasta lor este colorată (în general în
brun, roşu sau galben). Ele pot fi lăcuite sau emailate.
2) Faianţele,
denumire care acoperă o mare varietate de obiecte de olărit din
pastă albă sau colorată, mai mult sau mai puţin fină
(vase, majolica, faianţă de Delft etc). Ele sunt acoperite cu un
email al cărui scop/efect este de a realiza o impermeabilizare
artificială. Această acoperire poate fi opacă (albă sau
colorată prin adăugare de oxizi metalici) sau transparentă. Ele
sunt fabricate din argile cernute fin şi diluate în apă, a căror
ardere se face la o temperatură mai ridicată decât în cazul
produselor din pământuri comune, dar fără o vitrificare
completă, astfel rezultând o pastă cu grăunţi fini,
omogeni, ceea ce le deosebeşte de porţelanuri.
B) Gresia ceramică, care, deşi
densă şi dură încât nu poate fi zgâriată cu un vârf de
oţel, se deosebeşte de porţelan prin faptul că este
opacă şi este (în mod normal) numai parţial vitrificată.
Gresia ceramică poate fi sticloasă (impermeabilă) sau
parţial sticloasă. Este în mod normal de culoare gri sau maron, din
cauza impurităţilor existente în pasta utilizată la fabricarea
ei, şi de obicei este glazurată.
C) Anumite produse ceramice numite
„semiporţelan” sau „imitaţie de porţelan” care tind, din
punct de vedere comercial să imite porţelanul prin aspectul lor
exterior: acelaşi mod de preparare a pastei, acoperire şi decorare
sensibil identice. Fără a fi categoric opace ca faianţa sau complet
translucide ca porţelanul, aceste produse, totuşi, sunt uşor
translucide în zonele cu grosime mică (de exemplu fundul ceştilor).
Totuşi, se deosebesc clar de porţelanul propriu-zis prin casura lor
grăunţoasă, mată şi fără aspect vitrifiat;
în plus casura se lipeşte de limbă, este penetrată de apă
şi poate uşor fi zgâriată cu un cuţit. (Totuşi,
trebuie notat că şi anumite porţelanuri moi pot fi zgâriate de
oţel). Astfel de produse nu trebuie
considerate porţelanuri.
Sunt
cuprinse de asemenea în acest subcapitol, dacă nu sunt cuprinse în Capitolul
85, datorită utilizării electrotehnice, articolele obţinute
prin fasonarea şi arderea unor materiale ca steatitul sub formă de
pulbere, amestecat în general cu argilă (caolin) şi cu feldspat.
Subcapitolul cuprinde, de asemenea, articolele obţinute prin tăierea
produselor din steatit ars.
Sunt clasificate de asemenea, în Subcapitolul
II articolele executate din materiale refractare (ca alumina sinterizată),
dacă nu sunt de tipul
celor utilizate ca produse refractare (vezi, de exemplu Nota explicativă
de la poziţia 69.09).
NOTE EXPLICATIVE LA NOMENCLATURA
COMBINATĂ
|
Consideraţii
generale |
|
|
|
Pentru definirea termenilor „porţelan”,
„pământ comun (ceramică comună)”, „ceramică fină”,
„faianţă” şi „gresie” utilizaţi în poziţiile,
subpoziţiile şi codurile acestui
Subcapitol , vezi Notele explicative la Sistemul armonizat, Capitolul
69, Subcapitolul II, Consideraţii generale. |